AVALON. Nobilimea şi scrisul
- 09-07-2009
- Nr. 482
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 3 Comentarii
Generaţia noilor absolvenţi ai facultăţilor de istorie evită, în general, specializarea în studii medievale dintr-un motiv destul de simplu de înţeles. Este mereu mai uşor să parcurgi presa contemporană şi sintezele recente, fie şi în limbi de circulaţie, decît să sondezi evenimentele de acum şapte-opt secole, mai cu seamă că, pînă să o poţi face, ai de învăţat cîteva limbi străine în formele lor arhaice, e nevoie să deprinzi descifrarea documentelor şi trebuie să alergi după ediţii erudite, rarisime şi adeseori insuficient de ştiinţific întocmite, luptînd, pe deasupra, şi cu nedumerirea celor din jur, chinuiţi de întrebarea insolubilă: „La ce bun să studiezi Evul mediu?“… De aceea, atunci cînd se întîmplă ca un tînăr să depăşească toate aceste obstacole, pasionîndu-se de descifrarea unor timpuri aproape părelnice, lacunar documentate, dar fascinante, cum sînt cele ale Evului de mijloc, el merită întreaga atenţie. Un asemenea soi de cercetător se anunţă a fi Cosmin Popa-Gorjanu, intrat nu cu mult timp în urmă în viaţa universitară din Alba Iulia şi orientat către studiul gradului de educare a aristocraţiei din Regatul Maghiar în secolele al XIII-lea şi al XIV-lea. Tema este pasionantă, fiindcă poate aduce argumentele care deocamdată ne lipsesc, referitoare la nivelul dezbaterilor politice […]
… la noi e dezastruoasa. Se merge infinit pe schema de tratare „din batrini”. Bine ca unii dintre noii istorici mai schimba subiectele, mai intorc si pe alte fete trecutul. Chiar ciudat ca in Romania se discuta atit de putin subiectele de istoria culturii, a scrisului si cititului. Iar pe urma, daca se vinde cu 1 milion mai multa carte la Gaudeamus, ne miram de parca am fi cazuti din copac. Lumea care nu citeste crede, atunci cind vede ca altii citesc, ca e o minune. Multumim pentru semnalarea referitoare la autorul discutat, ii vom urmari cartile.
… beneficiază de tratamentul ăsta dispreţuitor, la noi, în lumea istoricilor de meserie. Recenziile se fac de obicei pe prietenii şi obedienţe, ele au aspectul unor genuflexiuni, nu sunt întâmpinări critice. Poţi avea şi 10-20 de cărţi, dacă nu eşti bine plasat în sistemul piramidal al catedrelor universitare, al centrelor de studii sau al institutelor Academiei (oho!), rămâi, din punctul de vedere al „mafiei experţilor” un anonim, fie şi vânzând tirajele titlurilor proprii în întregime. Suntem tare departe de o bună funcţionare în interiorul meseriei de istoric, aici revoluţia nu a avut încă loc.
Domnule Pecican, sunteţi primul istoric actual care acordă atenţie mai tinerilor săi colegi fără volum propriu, aflaţi în faza pre-debutului de sine stătător. Îi citesc şi pe alţii – comentariile dlui acad. Zub în presa culturală de prin Moldova, recenziile dlui profesor Bogdan Murgescu prin „Dilemateca” -, dar lumea se împiedică adeseori de detaliul acesta editorial, aşteptând ca un istoric să îmbătrânească până să îi spună „bun venit” în arena istoriografică.