TEATRU. Educaţie şi emancipare. Lecţia lui Rancière, în turneu la ţară
- 23-07-2009
- Nr. 484
-
Iulia POPOVICI
- Arte
- 1 Comentarii
I Am special, spectacol de teatru comunitar şi artă activă „Turneu la ţară“, proiect de artă activă pentru educaţie împreună Echipa proiectului: Andreea Eşanu, Bogdan Georgescu, Monica Marinescu, Sever Andrei, Sînziana Nicola Un proiect Ofensiva Generozităţii şi tangaProject, cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ Bucureşti, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Sponsor: Scot and Company Consulting. Partener media: HotNews Program: n 17-19 iulie: Căminul Cultural din Limanu (Constanţa) n 31 iulie-2 august: Căminul Cultural din Săsarm, Chiuza (Bistriţa-Năsăud) n 7-9 august: Căminul Cultural din I.L. Caragiale (Dîmboviţa) n 14-16 august: Căminul Cultural din Băile Govora (Vîlcea) „Problema lui nu era instruirea: instruim recruţii pe care-i înrolăm, subalternii care rebuie să poată înţelege ordinele, poporul pe care vrem să-l guvernăm – în manieră progresistă, adică fără vreun drept divin şi conform grilei unice a capacităţilor. Problema lui era emanciparea: ca orice om să-şi poată recunoaşte demnitatea umană, să capete conştiinţa capacităţii sale intelectuale şi să hotărască în privinţa utilizării ei.“ „El“, cel despre care vorbeşte Jacques Rancière în Le Maître ignorant. Cinq leçons sur l’émancipation intelectuelle (1987), se numeşte Joseph Jacotot, revoluţionar francez exilat şi, în 1818, profesor la universitatea din Louvain/Leuven. […]
Draga Iulia,
Mi se pare extrem de naiv ce intelegi. Nu poti transpune sau \”ilustra\” la modul asta propunerile lui Ranciere. Nu \”pare teatru\”, chiar este, dar unul extrem de naiv politic. Artistii produc arta (intotdeauna cu implicatii sociale si politice), dar nu sunt social workers (nimic impotriva lor:)) Este altceva. Intotdeauna exista o miza estetica…si in cele mai \”directe\” propuneri artistice. Teatrul romanesc pare mult in urma filmului, dansului sau artelor vizuale. E foarte naiv politic si asta pentru ca preia teme actuale, dar forma ramine neschimbata, conventionala, clasica. Faptul ca ilustrezi o poveste, ca o reprezinti, nu face automat teatrul politic. Orice telenovela reprezinta probleme. Ceea ce da dimensiunea critica este ceva mult mai complex, nu faptul ca \”punem in discutie\”. Asta face oricine si la orice talk show. Este exact CUM o faci…Dar nu are sens sa mai insist. Teatrul romanesc pare cel mai anchilozat domeniu artistic din Romania.