De la Soljeniţîn la Steinhardt: Gulagul între suferinţă mărturisită şi credinţă
- 30-07-2009
- Nr. 485
-
Mirela VIŞAN
- ESEU
- 1 Comentarii
Omul este supus pieirii. – Se poate; ci să pierim împotrivindu-ne şi, dacă neantul ni-e scris, să nu ne purtăm într-aşa fel încît acest lucru să fie drept. Sénancour, Obermann Jurnalul lui Steinhardt începe prin a enunţa cele trei soluţii necesare pentru a ieşi dintr-un univers concentraţionar (lagăr, temniţă ori orice altă formă de încarcerare), soluţii „strict lumeşti“, accesibile oricui, avînd un caracter practic: cea „a lui Soljeniţîn – moartea consimţită, asumată, anticipată, provocată“, „a lui Alexandru Zinoviev – nepăsarea şi obrăznicia“ şi „a lui Winston Churchill şi Vladimir Bukovski – vitejia însoţită de o veselie turbată“, toate trei subînţelegînd o formă de viaţă mai rea sau echivalentă cu moartea, implicînd în orice moment riscul morţii fizice. Cea dintîi soluţie, care îi aparţine lui Soljeniţîn şi pe care Alexandru Isaievici o aminteşte în Primul cerc, revenind asupra sa în volumul I al Arhipelagului Gulag, propune o ieşire categorică din lume, prin intermediul căreia individul care se declară mort se privează de orice speranţă. Ieşind din lume, printr-un „Nu“ hotărît pentru care este însă în stare să-şi dea viaţa, el dobîndeşte acea libertate pe care Soljeniţîn o ridică pe bună dreptate în slăvi, în ciuda trupului prizonier, a zăbrelelor şi […]
Da! Cred că este necesară apariţia – MĂCAR O DATĂ PE LUNĂ! – unui articol cu această temă, astăzi, într-o societate hysteroid-apatică (dacă pot spune astfel!), resentimentar-haotică şi agonică. Paradoxală întru toate.
Fiecare dintre numele prezente aici, în articolul de faţă, meritându-şi rememorarea, întru speranţa unei regenerări spirituale , dacă mai putem spera asta! Personal, cred că da. Pentru că sunt foarte mulţi tineri de 20 de ani receptivi la astfel de mesaje!
În consecinţă, faceţi tot posibilul să rezistaţi acestei crize, pentru că prea mulţi pseudo – în toate domeniile şi în funcţii cu care nu au nimic în comun! – îşi permit să dea lecţii şi să compună maneaua socială (că mai mult nu-s în stare) pe ….ritmurile căreia suntem determinaţi să ne pierdem acurateţea şi sensurile respiraţiei.