Clasa politică îşi bate joc de destinul copiilor noştri?

Am pierdut şirul reformelor din sfera educaţiei din România; au fost cinci sau au fost şase în ultimii douăzeci de ani? Sistemul de învăţămînt de dinainte de 1990 era departe de a fi perfect, dar dispunea de un mare avantaj: era stabil. Fireşte, departe de noi intenţia de a elogia imobilitatea şi, de aceea, cîteva nuanţări sînt necesare. Ca elev de şcoală medie, cînd am început clasa a cincea, ştiam că voi avea de trecut treapta întîi, treapta a doua, bacalaureatul, admiterea la facultate. Şi acesta a fost drumul pentru multe generaţii. Era un cadru stabil. Marele avantaj al stabilităţii nu poate fi neglijat: te ajută să îţi concentrezi eforturile, creează un cadru formativ, ajută la construirea unei baze de date cu subiecte de la examenele precedente faţă de care poţi să-ţi măsori pregătirea. Am putea aminti aici numeroase cărţi de probleme de matematică, fizică sau chimie, pe care natura examenelor de atunci le-au creat. Unele sînt lucrări valoroase şi cu important conţinut educativ şi astăzi (pentru cine mai vrea să înveţe). Nu am nici o îndoială că dna ministru Ecaterina Andronescu are cele mai bune intenţii, că are calificarea şi experienţa de a gîndi o bună reformă a Educaţiei. […]