Manele pentru umbra lui Stalin
- 13-08-2009
- Nr. 487
-
Paul CERNAT
- Literatură
- 1 Comentarii
La 60 de ani şi după un număr deja considerabil de cărţi, dintre care cîteva de vîrf, Radu Ţuculescu tinde să iasă din nemeritatul con de umbră al receptării de care fostul echinoxist a avut parte. Mă refer, desigur, la receptarea bucureşteană, nu la mediile literare ardelene, unde acest redutabil scriitor a fost mereu destul de bine primit sau la cele central-europene, unde a fost publicat şi tradus în ultimii ani. Cartea norocoasă este Stalin cu sapa-nainte. Ea ar fi putut însă la fel de bine să fi fost Umbra penei de gîscă (1991) sau Povestirile mameibătrîne (2006), roman dramatizat între timp la Teatrul Orfeus din Praga. Radu ŢUCULESCU, Stalin, cu sapa-nainte, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2008, 232 p. Se întîmplă însă ceva ciudat cu receptarea lui Radu Ţuculescu, un fenomen la care criticii ar merita probabil să reflecteze. Dacă alţi scriitori – unii dintre ei „canonici“… – rulează pînă la epuizare aceeaşi formulă stilistică şi acelaşi univers problematic, pe acest prozator criticii „nu prea ştiu de unde să-l ia“, întrucît nici o carte a lui nu seamănă (cel puţin aparent) cu celelalte. Explorînd cu precădere zone de umbră ale unei umanităţi compozite, multiculturale, de periferie central-europeană, Ţuculescu trece cu […]
\\\” Un autor versatil si complex,aflat in prima linie a prozei noastre contemporane\\\”este chintesenta comentariului acestui acut critic ,care este Paul Cernat,care in sfirsit il pune pe Radu Tuculescu alaturi de marii nostri prozatori contemporani.Capacitatea de introspectie a scriitorului,analiza detasat-ironica a unor vremuri de trista amintire (de la Stalin pina la delatorii cei mai jalnici), care abia acum isi vad repercursiunile asupra societatii romanesti ,confuze si reprogramate de cei care au reusit sa profite de confuzia amestecului dintre manelism ca termometru al adevaratei stari de fapt culturale,si rezultat al unei lipse de programe delunga durata si nu a unei perpetue campanii electorale.Scriitorul nu este decit un constructor de oglinzi in care societatea se poate privi retroactiv si sa traga concluziile de rigoare, daca mai exista aceasta capacitate de reflectie.Acest mod de a scrie este o reflectare a unui mod de a trai atent la derapajul pe care o societate sau alta o poate lua.Este indeobste cunoscut ca este greu sa faci morala altora,stim ca suntem stapini pe noi insine,darnu suntem cu nimic stapini peste alte suflete,este necesar ca altii sa urmeze ceea ce cred ca este necesar si bun pentru ei.De aceea este importan sa le demonstram altora ca n-o sa fie mai putin avantajos pentru ei sa aleaga ceea ce nu le este convenabil.ci mai de graba sa ne gindim unde a gresit in toti acesti ani sistemul educativ romanesc citi bani investesc Norvegia sau Suedia in sistemul educativ.Cartea lui Tuculescu,dincolo de performanta scriiturii este un semnal de alarma dupa douzeci de ani de libertate inteleasa rau,fara sistem si spirit civil in bunurile publice si onestitate in afacerile private.Moderatia in toate te duce la adevarata glorie,liberalism,bogatie si placere.De aici dispretul lui Radu Tuculescu pentru ceea ce este nedemn de conditia umana ,si de a aprecia stima oamenilor buni si care au facut dovada dispretului pentru lucrurile vane si lipsite de valoare.Pina nu este prea tirziu…