BIFURCAŢII. Amintiri din copilărie
- 10-09-2009
- Nr. 491
-
Liviu ORNEA
- Rubrici
- 1 Comentarii
Nu ştiu alţii cum sînt? Ba da, trebuie că sînt ca mine: au şi ei nostalgia perioadelor cînd, copii fiind, nu cutreierau nimic, pentru că erau bolnavi, stăteau închişi în casă şi erau răsfăţaţi de toată lumea. Sînt convins că aşa e. Să mă blindez, totuşi, cu un citat, pentru cititorii mai prepuielnici. Iată, din Bernhard Schlink, Cititorul (Polirom, 2009): „Ce pline de vrajă sînt perioadele de boală în copilărie şi adolescenţă! Lumea din afară, din libertate, din curte, din grădină sau de pe stradă pătrunde în camera bolnavului doar ca un zgomot surd. Înăuntru, creşte lumea poveştilor şi a făpturilor despre care citeşte bolnavul“. La mine, cel mai frumos şi mai frumos a fost cînd am avut oreion, prin clasa a II-a sau a III-a. Făcusem un cap cubic, îmi spuneau „pătrăţel“, dar nu conta, că nu mă vedeau decît părinţii şi bunicii. Stăteam la opt, într-un bloc-turn, ultimul dintr-un şir de şase, de pe 1 Mai, înspre Piaţa Chibrit. Lumea din afară se reducea la zgomotul tramvaielor 3 şi 20, al autobuzului 34, mai tîrziu rebotezat 134, şi al glasurilor indistincte ale copiilor care se jucau în părculeţul dintre blocuri – un teren mic, care atunci mi […]
foarte frumos povestit, cu multe simboluri ale catorva generatii de copilarii neobisnuit de fericite, in vremuri departe de a fi fericite. (simboluri care pot aparea in asemenea generalitate (de sa se recunoasca tot omu’ civilizat in ele) doar in timpuri asezate)
ca veni vorba de puiul lui bratescu. diabolic om, designerul vechiului manual de a cincea. imi aduc si acum aminte, cu transpiratii reci de boala grea, ce planset si depresie si cosmar dupa ce l-am citit, dupa ce mi l-a recitit mama seara sa-l *aud* mai bine. e unul dintre cele mai paradoxale texte „pentru copii”. Mergea doar intr-a cincea. mai repede era prea greu, pe a 8-a, cand repetam pentru admitere, deja faceam misto de „ghearele impreunate ca pentru inchinaciune”. probabil jumate’ din cazurile de suicid din tariosoara nedepresiva altfel i se datoreaza.
cat despre povestile de pe discuri, de pe „placi” cum le ziceam, ar fi atat de multe de spus…
iar in materie de tristete pe disc, pun pariu ca nimic nu sta in fatza cu „fetita cu chibrituri”.