Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Îmi pare rău că oprim revista“
Interviu cu Micaela GHIŢESCU
- 17-09-2009
- Nr. 492
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Interviu
- 6 Comentarii
Memoria. Revista gîndirii arestate îşi încetează apariţia. Deşi a solicitat sprijin de la AFCN, revista n-a primit nici un ban şi se vede în imposibilitatea de a scoate ultimul număr (dublu) pe anul 2009. Salvarea ar putea veni doar de la particulari sau printr-o subscripţie publică. Despre situaţia revistei Memoria am realizat un interviu cu Micaela Ghiţescu, redactor-şef al publicaţiei. Micaela Ghiţescu este o eminentă traducătoare din portugheză; în ultimii 20 de ani, şi-a împărţit viaţa între pasiunea pentru literatura portugheză şi păstrarea memoriei celor ucişi şi schilodiţi în comunism. De ce aţi apelat la AFCN? Este singurul for care ne-a sprijinit în ultimii doi ani, în 2007 şi 2008. Am primit de la AFCN puţini bani şi foarte tîrziu. Ei dau, chipurile, bani pentru un an întreg, dar îi primim de-abia la jumătatea anului sau în august. AFCN era singura instituţie care ne finanţa într-un fel. Altfel, noi nu primim nici un fel de subvenţie. Revista Memoria apare sub egida Uniunii Scriitorilor. USR ne-a oferit sediul, pentru care nu plătim chirie, şi ne plăteşte toate utilităţile: telefonul, lumina şi căldura. USR nu plăteşte salariile? Nu. Uniunea Scriitorilor nu ne acordă nici un fel de subvenţie. Vi se plătesc […]
Doamna, va stimez pentru ceea ce ati facut pentru revista Memoria, dar eu va intreb ardeleneste, scurt pe doi. Cum e posibil sa mai dati ochii cu Mircea A.Diaconu, Al Cistelecan, asa-zisi scriitori…care au semnat decapitarea revistei, a memoriei natiunii romane, ca sa ne intelegem…nu va mai justificati , caci ii justificati. Aveau libertatea sa demisioneze, dar , nu,… ciolanul primit de la cine le-a fost dat , face bine in familie…rusine mircea diaconu si cistelecan… cica niste cronicari , in shalvari… Largi.
Nu am nici cea mai vaga indoiala ca in Mamonia sobomanii si TBC-istii fac si imposibilul,folosindu-se de toate mijloacele,pentru a zadarnici orice initiativa privind dezvaluirea crimelor si atrocitatilor efectuate de sistemul totalitar,ai carui zelosi slujbasi au fost.
…n-ar fi numai din varfu’ buzelor si de opereta – s-ar gasi si banii. –
Pacat de revista „Memoria”. O citeam cu interes. A aparut neintrerupt din 1990, iar acum se opreste. Chiar sa nu existe bani? Cred ca guvernul risipeste bugetul cu prostii, ca sa nu spun mai mult.
Nu mi-a venit sa-mi cred ochilor; intradevar IMI PARE RAU CA REVISTA NU VA MAI APARE !
Ca toate lucrurile de CALITATE si o spun cu toata CONVINGEREA nu are parte de VIATA LUNGA. Nu-i greu sa-ti imaginezi ce se petrece in sufletul Michaelei Ghitescu care a fost „trup si suflet” pentru aceasta revista, a facut tot ceea ce a facut cu PROFESIONALISM, SERIOZITATE si…..SENTIMENT.
SPER, si SPER din tot sufletul sa se intample o MINUNE si revista sa continue.
Putini sunt traducatorii care au ajutat atat de mult literatura cat a reusit Micaela Ghitescu. Am citit prima oara o traducere a dansei pe cand eram la finele liceului. Era vorba despre Américo Guerreiro de Sousa – ‘Compozitie la Viitor. Cronos’, o constructie foarte interesanta, pe care nu am uitat-o nici pana acum, si nu doar pentru ca e un exercitiu stilistic interesant. In perioada de dinainte de 1989, Micaela Ghitescu a tradus carti de calitate si a facut o munca foarte utila tuturor celor interesati de literatura. Daca ar fi sa amintim doar cateva titluri, probabil am putea retine romanul lui Fernando Namora, ‘Casa Vagabonzilor, Univers, 1971 sau Antonio Macedo – ‘Casa vagabonzilor’ sau Alexandre Herculano – ‘Mascariciul’. Mai recent a tradus Antonio Lobo Antunes – ‘Cuvant catre crocodili’ si ‘Manualul inchizitorilor’. Nu stiu daca e momentul acum (momentul e trist si nu e vorba in primul rand despre traduceri), dar parca ar merita spus cat de multe a facut Micaela Ghitescu pentru literatura. Abia acum, in partea de final a interviului, aflam cu cate eforturi s-au publicat acele romane in limba romana si cata energie a trebuit sa investeasca traducatorul pentru a aduce acele carti cititorului de limba romana. Incredibila istorie.