AVALON. Patru lei tineri interbelici
- 24-09-2009
- Nr. 493
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 5 Comentarii
Datorită unui interes accentuat pe care l-a stîrnit opera lor culturală postbelică, în cîteva dintre cazuri, aceasta avînd un impact internaţional, membrii generaţiei ’27 se bucură de o bună receptare şi în sfera contribuţiilor lor de tinereţe, a aportului la cultura interbelică. Poate părea chiar ciudat că avem deja monografii Noica şi Vulcănescu, Steinhardt şi Sebastian, dar stăm destul de rău cu receptarea lui D. Gusti, creator de şcoală, cel puţin la fel de important ca Nae Ionescu (magistrul recunoscut al tinerilor rebeli despre care vorbesc aici) ori C. Rădulescu-Motru, iniţial apropiat şi susţinător al lui Nae şi personalitate filozofică de mare complexitate a primei jumătăţi a secolului al XX-lea în România. Iar dintre congenerii lor, H.H. Stahl şi C.C. Giurescu, în pofida faptului că au lăsat în urma lor înfăptuiri substanţiale, întîrzie încă să beneficieze de receptarea pe care ar merita-o, oricîte nuanţări ar presupune aceasta. Datorită acestei împrejurări, în anumite discuţii publice, voga tinerilor interbelici tinde să se arate puţin supralicitată, dar faptul ar putea fi doar un „efect de lectură“. De aceea, apariţia unor noi lucrări de analiză pe seama lor merită întîmpinată ca şansă a unui spor de cunoaştere, mai ales atunci cînd encomiastica şi înflăcărarea […]
Cel putin de Constantin Stere s-a ocupat cu folos acelasi mereu prezent – si regretat – Z. Ornea. Avem si pentru Iorga niste monografii si bibliografii, cea mai buna fiind, pesemne, a lui Nagy-Talavera (cu observatia ca nu evidentiaza rolul politic al lui Iorga, nu neaparat democrat). Sunt ceva contributii monografice si despre Gh. I. Bratianu, dar, iarasi, preocuparea, in cazul lui, a fost recuperarea elegiaca a istoricului, nu si evidentierea evolutiilor politice ale omului. Si ar mai fi… Dar deocamdata nu se leaga nimic, iar monografii romani nu depasesc complexul admirativ fata de subiecti in folosul unei analize cinstite, critice.
Pacat ca nu se ocupa nimeni de ceea ce se petrecea in viata intelectuala interbelica a Romaniei intre cele doua extreme. Adeziunile taraniste, liberale, poporaniste, socialiste (dar nu comuniste, repet!), regalismul sau republicanismul, toate celelalte tendinte care asigurau forfota acelor timpuri si pe care astazi nimeni nu pare sa le frecventeze…
Da, e un subiect interesant, si pentru o cercetare, si pentru un articol. Fireste ca pe tema asta sursele sint inepuizabile. Exista o monografie Nae Ionescu, facuta de Dora Mezdrea, o idee prea plina de admiratie. Alta, facuta de Voicu, mai sumara. Nici una nu e perfecta, amindoua au merite. Pentru Nae Ionescu, cititi Mircea Vulcanescu, \”Nae Ionescu, asa cum l-am cunoscut\”, arata ce lunecos era, cum se aventura \”dincolo de bine si de rau\”… Apoi cartea iubitei lui Nae, Maruca Enescu, e foarte interesanta…ea il numeste \”diavol\”, de fapt…Si Vulcanescu, cind ne spune ca Nae e pictat ca diavol la Patriarhie, in tinda… Sau memoriile lui Beldie. A fost un personaj influent, inteligent, fara scupule. Cum s-ar zice: cititi, ciititi, cititi…
Din cite stiu, Dora Mezdrea si alti benedictini aduna \”opera\” lui Nae si o publica. Dar de la analizele sursologice ale Martei Petreu, de partea gaunoasa a constructiei acestei opere nu s-a mai ocupat decit George Voicu. M-as mira sa nu existe deja vreo monografie Nae, pe undeva. Ceea ce nu inseamna ca n-ar fi utila si una noua.
Se vehiculează numele lui Nae Ionescu şi la bine şi la rău, o monografie despre acest „Diavol” cum ăl numeşte Marta Petreu ar fi binevenită, a fost sau nu a fost o valoare, ce a lăsat în urmă?