Festival provincial cu multe filme americane

Uite că am avut din nou curajul să ne ducem la Veneţia, la cea de a 66-a ediţie, încurajaţi de declaraţiile directorului Mostrei, Marco Muller, care promisese filme bune, ale unor cineaşti care, în ciuda crizei economice mondiale, continuă să se lupte pentru a crea opere nemuritoare, cu demnitate artistică şi etică. Iar noi ne încăpăţînăm să credem că cinematografia contemporană este (încă) plină de idei şi de forţă, că ne mai poate uimi şi distra, refăcînd ceea ce a fost deja făcut în trecut, cu speranţa ca rezultatul să nu fie identic, pentru că, în definitiv, cinematograful rămîne neschimbat. Aceasta pentru că poţi vedea în aceeaşi zi un film de Jacques Rivette, unul de Mario Monicelli, unul de Todd Solondz şi unul de Johnnie To, fără a pierde senzaţia netă că această călătorie te poartă către înţelegerea esenţei Stilului, a Timpului şi a Spaţiului. Pentru că noi toţi credem că cinematograful poate fi Artă, inspirîndu-se din toate artele, şi că filmele înseamnă inventivitate şi liberta-te, oferindu-ne plăcere şi emoţie, integritate şi tensiune, adică energia necesară pentru a alimenta o reflecţie critică asupra societăţii, pentru a ne putea orienta printre imaginile prezentului. În cele patru secţiuni oficiale de la Veneţia […]