Atunci cînd scrisul poate schimba cursul istoriei

„Faptul că scriu, că nu mă lipsesc de cuvintele mele a echivalat cu a nu mă pierde. Cu a nu mă da bătut. Cu a nu dispera.“ Noul volum al scriitorului şi ziaristului italian Roberto Saviano cuprinde 24 de articole (publicate în La Repubblica, L’espresso, Il Manifesto, Pulp şi Nazione indiana), discursul rostit la Academia Suedeză în seara dedicată celor doi curajoşi scriitori obligaţi să trăiască ascunşi, Saviano însuşi şi Salman Rushdie, precum şi introducerea la versiunea în italiană a cărţii Cecenia a ziaristei Ana Politkovskaia. Cele două scrieri, Pericolul de a citi, o confesiune în adevăratul sens al cuvîntului, şi Oase de cristal, sînt însă inedite.   Roberto SAVIANO La bellezza e l’inferno. Scritti 2004-2009 (Frumuseţea şi infernul. Scrieri 2004-2009), Editura Mondadori, Colecţia „Strade blu“, Milano, 2009, 262 p.   Faţă de Gomora (Editura Univers, Bucureşti, 2009), stilul acestor articole este mult mai elaborat, frazele mai bine articulate, iar trimiterile la alţi autori, de la anticii greci pînă la scriitorii contemporani, sînt nenumărate, dar, ca şi în cazul Gomorei, impresionează sinceritatea, spiritul critic şi analitic, temeinicia documentării. Titlul este explicat de scriitor chiar în paginile cărţii: „Dacă, pe de o parte, există libertatea şi frumuseţea necesare pentru cine scrie […]