Dreapta bastardă şi demagogia reformistă
- 26-11-2009
- Nr. 502
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 13 Comentarii
Fac parte dintre cei 20% care l-au votat în primul tur pe Crin Antonescu şi care acum cinci ani au votat Alianţa Dreptate şi Adevăr, alianţă în care PNL reprezenta – ca şi azi – dreapta autentică, iar PD era un partid de stînga, membru al Partidului Socialist European. De douăzeci de ani, în mod constant, am sperat că valorile liberalismului vor avea cîştig de cauză şi se vor impune prin vot democratic. În 2004 am crezut în bunele intenţii şi în promisiunile electorale ale lui Traian Băsescu, deşi nu mi-am făcut iluzii că „ai noştri“ sînt perfecţi. Am sperat doar că vor fi mai oneşti şi mai decişi să-şi respecte angajamentele. Am sperat că nu vor ajunge niciodată să folosească aceleaşi mijloace incorecte, pe care le incriminau vehement la adversarii lor politici. Nu mi-am imaginat că, după ce a fost acuzat că manipulează electoratul prin sondaje contrafăcute, Sebastian Lăzăroiu va deveni consilier prezidenţial şi unul dintre strategii campaniei electorale a actualului preşedinte, şi că va lansa ca temă de campanie o falsă dilemă: „presă vs democraţie“. Astăzi – după cinci ani de mandat în care preşedintele ales a încercat să scoată PNL-ul de pe scena politică, prin racolarea […]
Gabriel Oprea, generalul prezidenţial şi faptele sale de arme
Văzându-l pe Gabriel Oprea, ridicat la cel mai mare grad militar – general de patru stele – pe timp de pace al Armatei României, nu e greu de închipuit ce o fi fost în sufletul oştenilor. În sufletul acelor militari pursânge care şi-au trăit, cei mai mulţi dintre ei, mai mult de jumătate din viaţă în cazărmi. Sau pe câmpurile de instrucţie şi aplicaţie. Ori la munca forţată şi înjositoare pentru un militar profesionist pe ogoarele ceapiste şi pe şantierele naţionale. Sau, mai nou, în războaiele în toată regula din teatrele de operaţii unde România este prezentă cu trupe combatante
Gabriel Oprea este liderul noului grupul parlamentar care nu are deocamdată un statut legal. Gabriel Oprea are meritul de a-i susţine acţiunile lui Traian Băsescu. Despre meritele care i-au adus stelele de general pe umeri vorbeşte însuşi politicianul plecat din PSD. Acelaşi care a folosit uniforma militară pe afişele electorale la alegerile parlamentare din 2008. Prin demersul său de a-i invita la aşa-zisele consultări – în urma cărora l-a desemnat drept premier pe Liviu Negoiţă – pe parlamentarii din acest acest ciudat grup, Traian Băsescu a dat de pământ cu prevederile legale. Legi de care, altfel, face atâta caz. Pentru cunoscători, Negoiţă (altfel un destoinic primar al sectorului 3 al Capitalei) este cunoştinţă a domnişoarei Laura Andreşan. Gabriel Oprea a fost invitatul, joi seară, al Oanei Stancu şi al lui Adrian Ursu în emisiunea “Ora de Foc” de la Realitatea TV.
Răspunsurile halucinante ale generalului prezidenţial, în dialogul reprodus mai jos:
Adrian Ursu: Haideţi să mai lămurim un lucru atunci, apropo de cum se modifică răsplata, după fapta politică. Domnule Oprea, vă invit să urmăriţi nişte imagini şi pe urmă o să vă pun o întrebare. Sunt nişte imagini, nu sunt de la noi din ţară, dacă le avem pregătite? Sunt imagini de teatrele de operaţiuni din Irak şi Afganistan. Când aţi fost ultima dată în Irak sau în Afganistan, domnule Oprea?
Gabriel Oprea: Vă răspund imediat, pot să vă răspund?
Adrian Ursu: Vă rog.
Gabriel Oprea: Să ştiţi că în armata română, ca în oricare armată din NATO, nu sunt numai infanterişti, sunt şi profesori universitari, sunt şi medici universitari…
Adrian Ursu: Corect. Pusesem o întrebare simplă.
Gabriel Oprea: Vă răspund imediat. …sau ofiţer de justiţie militară. Eu sunt general de justiţie militară. Dacă mă cheamă cineva în Irak, pe justiţie, mă duc în Irak. V-am răspuns la întrebare.
Adrian Ursu: Mulţumesc, asta era curiozitatea mea, am crezut că aţi fost acolo în teatrele de operaţiuni, unde avansările în grad sunt justificate într-un fel. Ce fapte de eroism vă califică pentru cele două stele pe care le-aţi primit în mai puţin de un an?
Oana Stancu: Patru în total.
Gabriel Oprea: Pot să vă răspund?
Adrian Ursu: Vă rog, de aceea am întrebat.
Gabriel Oprea: Deci prima stea, domnul Ursu, am primit-o în anul 2001, eram preşedintele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat, funcţie de secretar de stat, iar pe statul Ministerului Armatei, funcţia de general de trei stele.
Oana Stancu: Pot să vă întreb câţi ani aveaţi la vremea respectivă?
Gabriel Oprea: Da, 40 de ani.
Oana Stancu: Mulţi înainte!
Gabriel Oprea: Am îndeplinit toate criteriile, am avut, se pare, rezultate bune şi foarte bune şi am fost avansat la gradul de general. A doua stea, domnul Ursu, eram prefectul Capitalei, am fost ministru delegat pe administraţie şi am primit a doua stea, iarăşi, pentru rezultate considerate bune.
Adrian Ursu: Rezultate în ce domeniu?
Gabriel Oprea: Deci eram general activ şi am fost prefectul Capitalei. În momentul când cineva te avansează, face nişte propuneri, în mod normal trebuie întrebat cel care te avansează.
Adrian Ursu: Pe vremea când trebuia să îl blocaţi pe domnul Traian Băsescu, prin acţiuni în contencios, la Capitală?
Gabriel Oprea: Nu l-am blocat niciodată, nici pe Traian Băsescu şi pe nici un primar.
Adrian Ursu: Nu ăsta a fost rostul numirii dumneavoastră acolo?
Gabriel Oprea: Probabil, dar ştiţi ce am făcut eu acolo? Nu ştiţi.
Adrian Ursu: Vă întreb.
Gabriel Oprea: Vă răspund dacă mă lăsaţi. În momentul când am fost, şi vă rog să verificaţi, prefectul Capitalei, eram general activ, am spus un lucru şi m-am ţinut de el: am venit aici să lucrez împreună cu primarul general al Capitalei şi primarii de sector, pentru bucureşteni şi vă rog să verificaţi dacă am făcut acest lucru. Se pare că s-a considerat că…
Adrian Ursu: Haideţi să ajungem la steluţele astea de acum.
Gabriel Oprea: E în ordine. A treia stea am primit-o în anul 2008…
Adrian Ursu: Anul trecut adică, de 1 decembrie.
Gabriel Oprea: Anul trecut, iar a patra stea, în primul rând…
Adrian Ursu: De ce aţi primit-o pe aia din 2008, că nu ne-aţi spus, ce aţi mai făcut eroic între timp?
Gabriel Oprea: În primul rând ar trebui să întrebaţi pe cel care m-a avansat, da? Pe… să-l întrebaţi.
Adrian Ursu: Dar dumneavoastră vi s-a părut firesc să o primiţi?
Gabriel Oprea: În 2008 sau 2009?
Adrian Ursu: Cea din 2008.
Gabriel Oprea: În 2008 am fost propus şi am fost avansat, probabil pentru expertiza care am avut-o ca parlamentar în comisiile de control SRI şi comisia de apărare şi ordine publică.
Adrian Ursu: Domnule Oprea, e plină ţara de oameni cu expertiză în diverse domenii.
Gabriel Oprea: Am înţeles. Ar fi bine să-i întrebaţi pe cei care m-au avansat.
Oana Stancu: Şi a patra?
Gabriel Oprea: Iar în 2009, încă o dată, am înţeles că domnul preşedinte a apreciat modul cum, în scurta perioadă de la Interne, mi-am dat demisia şi nu am numit pe oameni, pe funcţii de siguranţă naţională şi nu am creat vulnerabilităţi la adresa siguranţei naţionale.
Oana Stancu: V-a dat o stea în plus pentru cum v-aţi dat demisia?
Adrian Ursu: Deci dumneavoastră luaţi stele şi când urcaţi, şi când cădeţi? Înţeleg că aţi luat o stea când aţi fost numit şi o stea când v-aţi dat demisia.
Gabriel Oprea: Pot încă o dată, trecând peste ironia dumneavoastră, să vă explic…
Adrian Ursu: Păi aşa e viaţa, ce să facem?
Gabriel Oprea: Eram ministrul Administraţiei şi Internelor, şi mi-am dat demisia decât să numesc în funcţii, vorbesc foarte serios, în funcţie de siguranţă naţională oameni care, conform anumitor documente, prezentau vulnerabilităţi la adresa siguranţei naţionale. Şi am preferat să îmi dau demisia.
Oana Stancu: Domnule Oprea, ştiţi când a luat generalul Milea a patra stea?
Andreea Pora: Dar, de exemplu, domnule Oprea, că poate meritaţi steaua aia…
Oana Stancu: Post-mortem, pentru că a refuzat să dea ordinul acela la revoluţie. Ştiţi că nici fratele lui Ceauşescu, Ilie Ceauşescu, ministrul adjunct al Apărării, nu a avut decât două stele? Nu vi se pare totuşi suspect, în ţara asta? Nu numai dumneavoastră aţi luat, şi domnul Onţanu, şi domnul Iordănescu.
Gabriel Oprea: Am înţeles. Dincolo de ironia dumneavoastră, nu ar fi bine să îi întrebaţi pe cei care mi le-au dat?
Oana Stancu: Şeful statului a răspuns că e simbolic gestul domniei sale. Vă întrebăm pe dumneavoastră dacă vă simţiţi în regulă cu aceste avansări…?
Gabriel Oprea: Mă ascultaţi puţin? M-aţi întrebat şi nu pot să nu vă răspund. Când eşti general activ sau militar activ, au un anumit avantaj aceste stele, creşti în rezervă, chiar sunt simbolice, nu câştigi nici un leu, chiar este o dovadă de respect şi de simbolism.
Adrian Ursu: Dar mai aveţi de luat ceva, sau s-a terminat, gata, ne liniştim?
Gabriel Oprea: În cazul meu s-a terminat, domnule Ursu.
Adrian Ursu: Ce mai puteţi primi?
Mircea Dinescu: Mareşal. Este gradul de mareşal în armata română, da?
Gabriel Oprea: Cum să nu, numai că în anumite condiţii se acordă.
Peneş Curcanul, pe numele său real Constantin Ţurcanu (n. în Vaslui) este numele unui erou al războiului de Independenţă din 1877, fost sergent în Regimentul 13 Dorobanţi.
La vârsta de peste 62 ani, voluntar şi participant activ ca veteran în al doilea razboi balcanic şi în primul război mondial, a fost o pildă vie a eroismului şi patriotismului ostaşului român.
În memoria eroilor vasluieni care au luptat în Războiul de Independenţă (1877- 1878) şi Primul război mondial (1916- 1918), a fost construit în anul 1934 Mausoleul Peneş Curcanul, situat în Vaslui, în cimitir, realizat din marmură, piatră şi bronz.
Domnule Monitor, sunteti un abil actor. Pe cine credeti ca pacaleste votul dumneavoastra alb? Cu toate stiinta pe care o afisati, nu sunteti decat un propagandist pro-Basescu. In loc sa va perpeliti de grija liberalilor mai bine v-ati gandi la spargerea PDL dupa alegerile pe care le va pierde.
Retransata cu o saptamana in urma in spatele unor versuri care nu-i apartineau dar, carora le afectase o dedicatie personala pe cat de net directionata, pe atat de putin persuasiva, d-na Musat revine acum pe baricada electorala, impreuna cu echipa sa de soc, pentru a da lovitura de gratie taberei probasesciene. In termeni pe care, din cate stiu, nu-i utilizeaza in domeniul umanistic care a consacrat-o, d-nia sa imparte cu dezinvoltura sentinte, verdicte sau cel putin admonestari unor prestigiosi colegi de breasla, unei publicatii (concurente ?) respectabile, neuitand (se putea altfel ?!) sa-i besteleasca pe aceiasi ,,intelectuali de casa”(,,lacheii” de acum vreo 2 saptamani, in transcriptia aceleiasi ). Optiunea liberala a d-nei Musat si a colaboratorilor sai, afirmata mai explicit ca niciodata acum este, desigur, in plan personal, un drept de netagaduit. Transpunerea fara rezerve a acestui crez politic, ingramadirea de articole cu iz puternic militant in paginile unei reviste care se vrea obiectiva si echidistanta este insa cu totul altceva. Daca ar mai fi in viata, Dan Amedeo Lazarescu, editorul ultimului oficios… oficial (sic!) al P.N.L., ,,Liberalul”, ar avea temeinice motive sa invidieze performanta actuala a O.C.si ar fi, probabil, multumit ca acesta tinde sa depaseasca performanta defunctului hebdomadar din anii 1990-1994. Si daca tot recurgem la istoria mai recenta,, sa amintim d-nei Musat si un eveniment produs in ultimul an al secolului XIX, cand recent creatul prim partid socialist muncitoresc din Romania, la indemnul lui C. Stere, Mortun si Nadejde, a trecut cu arme si bagaje in tabara liberala, trebuind apoi sa treaca un sfert de veac pana la o noua aparitie de stanga in planul politicii romanesti. .Ceea ce sintagma ,,Tradarea generosilor”cu care istoria a consemnat respectivul eveniment pare sa se reediteze acum cu semn contrar. Nu ar fi normal oare ca liberralii, cu sau fara carnet de partid, sa se ingrijoreze pentru pasul extrem de riscant facut de dl. C. Antonescu, pentru entuziasmul cu care acesta si secundantii sai s-au alaturat unei constructii fragile si nefiresti. Esecul coalitiei PDL – PSD (in care, sa nu uitam, primii au detinut ponderea puterii) nu ar trebui sa provoace daca nu proteste, atunci macar semnale de alarma, inclusiv din partea liberalilor de la O.C.? S-a uitat asa de repede faptul ca destramarea acestei improvizatii a fost provocata de refuzul PSD de a desemna un inlocuitor al fostului ministru de interne ? Desi ma tem ca urmatorul numar al O.C., cel dinaintea ,,bataliei fimale”, ar putea fi incarcat cu si mai multa patima si incrancenare, indraznesc sa sper intr-o dreapta si calma chibzuinta a celor care-l pastoresc. In ce ma priveste, dupa ce la 22 nov. am votat pentru referendum si am introdus un buletin alb in urna pentru alegerea presedintelui, la 6 dec.imi voi exprima optiunea pentru viitorul sef de stat (cum, de altefl, notasem ca voi face intr-o interventie anterioara a mea, postata aci cu 2-3 saptamani in urma) Q.e.d. !
Salut http://www.SpuneNuDrogurilor.com este o echipa recent formata, nonprofit, care si-a propus sa lupte pentru constientizarea opiniei publice, a tinerilor debusolati de societatea în care traim despre tot ceea ce înseamna consum de droguri într-un fel sau altul.
Daca prin actiunea ta, salvezi o singura viata de la decadere, considera ca ti-ai atins scopul, alaturi de noi toti ceilalti.
Daca doresti sa sustii aceasta campanie, afisaza pe blogul tau un banner, codul se preia de la: http://www.spunenudrogurilor.com vei fi sustinut si tu de aceasta campanie lasa un comentariu daca ne sustii sa te sustinem si noi Scuze de deranj
De cand e-n politica, numele lui Basescu a fost si este legat numai si numai de scandaluri. In ultimii 5 ani scandalul a devenit un mod de eczistenta, drept care starea de normalitate a devenit la romani , \”anormalitate\”.Ca sa isterizezi si sa radicalizezi o tara intreaga, insemna ca ceva nu e bun in creierul lui Basescu. Mitocania, grobianismul, limbajul de mahala,cameleonismul politic, santajul, agresivitatea fizica si de limbaj, toate au fost ridicate la rangul de comportament \”model\” prezidential. Din aceasta cauza folosirea unui limbaj civilizat si elevat fata de Basescu este ca si cum ai vrea sa faci dintr-o hazna, sala de dans si bune maniere. Numai cand il vad am senzatia ca ducandu-se la Bruxel la intalnirea sefilor de stat, se duce la restaorant, cu Gigi Becali ,se imbata \”manga\” si incepe sa hahaie si sa ciupeasca ospataritile de fund….Ori cat mi-ar fi de greu, am sa-l votez pe Gioana. Nu mai vreau sa fiu reprezentat de un golan psihopat! Articolul e bine scris, analiza este pertinenta,…e un \”articol normal\”, dar nu place tocmai din aceasta cauza.
PNL, incepand cu Domnul Radu Campeanu in ’90 si terminand cu Domnul Crin Antonescu, imediat dupa primul tur al prezidentialelor din ’09, reprezinta o totala dezamagire; din pacate. Nu domnul Basescu este cauza acestei dezamagiri, ci toti cei din PNL care depind de banii si hotararile domnului Patriciu. Basescu mi-a devenit oarecum simpatic in momentul in care parlamentarii cumparati de oligarhi au incercat sa-i scurteze mandatul. Cine a votat pe Antonescu crezand ca reprezinta un liberal adevarat si nu pentru a vota impotriva lui Basescu cu oricine o fi, nu poate vota pentru Geoana. Chiar nu se vede spaima ce-o produce Basescu acelor oligarhi? A veni cu exemple gen Udrea e naiv. Se poate compara ciubucareasa Udrea&Co, ce depind de Basescu, cu rechinii de care depinde Geoana?
A propos de editorialul semnat Carmen Musat : ce ati face Dvs., distinsa doamna, daca ati fi presedinte intr-o tara in care parlamentul refuza sa se intruneasca, desi are cestiuni arzatoare la ordinea zilei ? Oare v-ati aminti de Cromwell ?
Iar umilirea publica a hahalerei de Dinescu sa stiti ca inca nu s-a produs, asa cum s-ar fi cuvenit pentru acest lingau al tuturor regimurilor politice din Romania si \\\”profitor nerusinat al Revolutiei\\\” (l-am citat pe amicul sau vremelnic, Ion Iliescu). Vi se pare altminteri normal ca, tocmai la 20 de ani de la asa-zisa revolutie, acest \\\”simbol\\\” poeticos al ei sa organizeze o lansare di granda a unei carti semnate de Geoana (?!) la Capsa si la tirgul de carte Gaudeamus ? Halal !
Deşi admiraşia nu este reciprocă, vă asigur de aprecierea mea pentru OC, dar am o sugestie- politica nu este obiectivul Dvs., nu ar trebui , poate
veţi spune cândva că am treptate, cultura nu are nimic comun nici cu Băsescu, nici cu Geoană, în plus, că primiţi şi comentarii nu prea măgulitoare, nu meritaţi.
În 1990 am votat cu Ion Raţiu. Disperat că m-am înşelat amarnic la Revoluţie, în 21-22 decembrie, şi-n zilele-nopţile următoare, alergînd şi urlînd „vom muri şi vom fi liberi“; că poate voi fi întrebat, peste ani, de propria fiică, de ce n-am făcut nimic pentru a-i opri pe (neo)comuniştii deghizaţi în democraţi să acapareze iarăşi puterea (sub aparenţele legalităţii, nu-i aşa?), am intrat în politică, acceptînd să înghit cîte o broască rîioasă în fiecare dimineaţă – după cum se exprima, metaforic, Petre Ţuţea. M-am înscris în Partidul Alianţei Civice, sperînd că pot contribui la normalizarea vieţii măcar în cartierul bucureştean unde locuiam. Iluzia a durat doar doi ani: am înţeles că jocurile erau făcute altundeva, cu largul concurs al securităţii, nu la şedinţele filialelor noastre şi nici chiar la congresul partidului. Condiţia de paravan pentru eventualele jocuri politice menite să creeze în exterior imaginea unui stat liber ori de pion de sacrificiu nu m-a încîntat de fel şi am demisionat, odată cu destui alţi prieteni, anticipînd cu un an ceea ce însuşi partidul d-lui Manolescu avea să facă, anume să sucombe. Alianţa DA, ivită din disperarea unora şi mai naivi ca mine, nu mi-a reaprins speranţele – deşi am votat cu ei, bucurîndu-mă că dl Constantinescu a învins pe stalinistul I. I. Sfîrşitul motivat de geologul-expreşedinte nu m-a mai afectat la fel. Odată cu T. Băsescu am sperat că „sistemul ticăloşit“ poate fi măcar ţinut în şah, dacă matul e deocamdată imposibil (a se vedea contextul internaţional; dar aceasta este o problemă vastă ce depăşeşte cadrul minipolemicii de faţă). Nu m-am înşelat, căci în cei cinci ani, omul s-a dovedit de o energie pe măsura adversarilor săi ce se credeau pe vecie la putere. Ne place ori nu fizicul ori caracterul lui, el este cel care a condamnat oficial crimele comunismului. Nu vi se pare curios, doamnă, că „izolat“ cum e considerat, oamenii simpli mai au încredere în el şi-l votează masiv? Coaliţia antibăsescu este prea bizară ca să fie agreată de un om lucid. Oricum, eu, ca nemembru de partid comunist, nu pot vota în ruptul capului cu PSD-ul, aşa cum n-am făcut-o nici cînd în finală pentru alegerea preşedintelui s-a aflat, alături de reprezentantul acestui partid neocomunist, cel al şi mai aberantului PRM (a fost singura dată, din 1990, cînd nu m-am prezentat la vot). Nu e cazul acum!
Domnule Mihai D., felicitari! sper sa mai fie inca oameni in tara aia care sa gandeasca la fel, nu e posibil sa votam cu cei mai mari securisti posibili dupa 20 de ani…….este incredibil ce se intampla! Eu stau la Londra acum dar am lucrat timp de 5 ani la Bucuresti cu supravietuitori ai terorii comuniste….Nu imi vine sa cred ca oameni cu scaun la cap merg sa voteze partidul lui Iliescu …unde sunt mineriadele, Iliescu de ce nu e in inchisoare, dar Nastase? cum s-a ajuns ca o revista ca Observator Cultural sa vehiculeze asemenea inteptii? Daca mai aud odata cuvantul GROBIAN rostit de oameni care il vor vota pe Geoana, chiar ca nu ma mai intorc niciodata…..
Doamna Musat, ati devenit un zelos agent electoral ! Si eu care va stiam si va citeam ca bun cronicar si istoric literar ! Pacat…Pe cand la Antena 3 ?
hahaha, Doina Cornea il sprijina pe Crin Antonescu dar modelul lui Crin Antonescu nu e Doina Cornea, ci Tudor Chirila!!!! Iar dumneavoastra, doamna Musat, in loc sa veniti spasita sa ne vorbiti de felul in care v-a inselat Crin Antonescu cu Ion Iliescu, o tineti langa cu intelectualii lui Basescu. Grea obsesie, gros obrazul! Apropo, aveti rusine, doamna Musat? Ca public nu s-a vazut niciodata.
Articolul e decent si convingator. Basescu e josnic. Dar cazurile pe care le discutati nu reflecta politizarea institutiilor a la PSD.
Deci cu Geoana si PSD- ul tot NU VOTEZ!!!!!!!!
🙂