AVALON. Tehnologie şi politică
- 26-11-2009
- Nr. 502
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 6 Comentarii
Criza politică românească din ultima parte a acestui an şi soluţiile propuse de unii dintre actorii scenei publice au readus în actualitatea imediată discuţia despre rostul unui guvern de tehnocraţi în remedierea situaţiei. Ca de destule ori, şi de această dată, nivelul dezbaterii s-a redus la „datul cu părerea“, la enunţuri şi opinii individuale lipsite de argumentări de substanţă. Chestiunea raportului dintre politic şi tehnic, precum şi a relevanţei acestei relaţii în viaţa publică a comunităţilor a fost abordată, la sfîrşitul anilor ’60 şi începutul deceniului următor, de unii dintre gînditorii Şcolii de la Frankfurt, iar împrejurările actuale justifică recursul la reflecţia acestora măcar ca reper teoretic posibil în iniţierea unui dialog mai serios la temă. Există în modernitate, după Jürgen Habermas, în domeniul politic, imperative de natură ştiinţifică şi tehnologică aproape naturale. Existenţa lor impune însă clarificarea raporturilor dintre ştiinţă şi domeniul politicii. Lucrarea filozofului german „Tehnologia şi ştiinţa ca ideologie“ („Technik und Wissenschaft als «Ideologie»“, 1968) numără trei posibile perspective asupra acestei chestiuni. Conform modelului lui Max Weber, separarea între politician şi expert (sau specialist) este strictă şi ţine de o specializare evidentă. Deciziile celui dintîi se întemeiază pe valori care rămîn, la bază, iraţionale, în timp […]
Avem prea multi filosofi in tara asta si prea putini ciocanari.
Sunteti o oaza de sapienti intr-o mare de tembeli, mai baieti. I se rupe Romanicai de trecutul interpretat filosofic sau de premisele tehnologice ale viitorului nostru etic.
Mie imi place infuzia de filosofie cu care isi agrementeaza Pecican discursul istoric. Un pic de ridicare la problematicile genenralului nu strica, in marea asta de fapte disparate prin care tot umbla istoricii, mai ceva decit aurolacii prin gunoaie…
Habermas a stat la taclale si cu papa Ratzi, pe probleme fundamentale. Naiba stie cum, dar s-au inteles, desi unul e cu Doamne-Doamne, iar celalalt cu gindirea de stinga. Asa ca…
Pai daca sunt filosofi importanti… Fara Habermas nu pricepi nimic din filosofia germana a ultmelor decenii. Fara Fromm sau Marcuse, anii 60-70 ai secolului trecut devin neinteligibili. Mai cititi, mai!
Uite ca avem acum nevoie si de marxistoizii astia, din Scoala de la Frankfurt.