FANTASY&SCIENCE FICTION. Ce-mi doresc eu mie
- 17-12-2009
- Nr. 505
-
Michael HAULICĂ
- Rubrici
- 2 Comentarii
Iată că primul deceniu al celui de-al treilea mileniu s-a cam topit. Şi? Ce-am făcut în tot acest timp? „Cu ce vom merge mai departe, doamnă?“ – vorba poetului. O luăm pe rînd şi sper să nu uităm prea multe. Reviste. În 2000 au apărut primele numere ale revistelor electronice Lumi virtuale (lunară) şi Pro-Scris (trimestrială). Prima s-a stins în 2004, cînd a trecut pe hîrtie, iar după un an – timp în care au apărut cinci numere – a dispărut din peisaj. Cea de-a doua mai apare şi azi, dar fără o periodicitate clară. Şi parcă şi fără strălucirea (şi densitatea de conţinut) de altădată. Helion apare la Timişoara din 1981, cu sincope mai mici sau mai mari, dar apare. N-aş putea preciza periodicitatea (deşi a luat recent un premiu pentru „periodic SF“), ultima veste este că ar fi lunar, dar a trecut termenul la care ar fi trebuit să apară următorul număr „lunar“. Între 1998 şi 2003, la Satu Mare a apărut Ficţiuni, şapte numere, apoi s-a oprit. Pe la jumătatea deceniului, Marian Coman a îngrijit, pe la ziarele din Brăila şi Galaţi unde a lucrat, suplimentul Literatura şi Artele Imaginarului. Nici ăsta nu mai apare. Editura Tritonic […]
Mike, tu esti plin de bune intentii. Chiar tind sa cred ca vrei o beatificare ;)) Chiar crezi ca personajul „propovaduitor” al Confederatiei e animat de gandul binelui obstesc? Hai sa fim seriosi! Reciteste niste editoriale din Helionurile de acu 2-3 ani. Si mai vorbim dupa!
ce lipseste este evident. iar ce niciodata n-a lipsit este rea-vointa. indiferent de ce anume s-ar apuca sa faca cineva nu prea vrea nimeni sa-l urmeze. pentru ca-s satui de ce le-au facut cei care le-au promis altadata, cine mai stie ce. si nu e vorba ca cei care au facut promisiunile sa fi disparut din peisaj, ei bine, nu! ei au ramas parca sa controleze mediul, ca sa nu-i reuseasca nimanui nimic cat traiesc ei. si au mai aparut si ciupercute mini-post-atomice la umbra lor. care aneantizeaza orice incercare coerenta de exersare a creativitatii.
pe bloguri.
nu vi se pare ca ar sta lucrurile asa? atunci exagerez eu si sunt paranoic autodeclarat.
prin urmare o sa incerc sa fac, la randu-mi, o sfortare. plecand de la un zero absolut si bazandu-ma pe ogica adaptata vremurilor, tehnologiei si bunei credinte a celor care au inteles ca trebuie sa organizam pe un alt plan gandurile care ne-au ramas fidele arealului definit in articolul de mai sus.
nu vine nimeni sa ne ajute asa ca o sa incercam sa le facem singurei, si mai fara bani, sa vedem daca asa se poate, daca a ramas o farama de pasiune pura in fiecare dintre noi.
practic, daca meritam ceea ce ni se intampla sau putem spera la mai mult.
am sa dezvalui doar atat: prima propunere la un proiect abia schitat NU s-a lovit de refuzul unui important jucator din fandomul nostru.
mi-am sters o lacrima… de surpriza.
asta e adevarul, pur si simplu.
continui…