Nr. 505 (44)

A FOST   - Constantin Noica în limba engleză. Marquette University Press a publicat recent traducerea în limba engleză a lucrării lui Constantin Noica, Devenirea întru fiinţă/ Becoming within Being, tradusă de Alistair Jan Blyth. Această carte este publicată în cadrul proiectului de promovare a filozofiei româneşti în străinătate, proiect realizat de Societatea Română de Fenomenologie şi finanţat …

Descopăr cu stupoare, după douăzeci de ani în care ne-am strigat vehement dorinţa de a ne lepăda de comunism şi de tarele mentalităţii comuniste ca de Satana, că, deşi am renunţat la majoritatea formelor vechiului regim, fondul ideologiei totalitare ne-a afectat profund modul de gîndire şi de raportare la realitate. Cele patru decenii şi jumătate în care partidul …

Acum ştim (renumărarea voturilor nu va duce la nimic semnificativ, să nu ne facem iluzii, după secole de istorie românească şi decenii de comunism internaţional) că avem un preşedinte (re)ales. OK. Poporul în sus şi românii în jos au decis. Traian Băsescu. Care tot bate capul, alături de susţinătorii săi, că este de „dreapta“. După ce …

Continui analiza primului mandat al lui Traian Băsescu, începută în articolul de săptămîna trecută. Trecem peste „modernizare“ şi „interes naţional“, clamări ubicue şi, în sine, lipsite de sens. Trecem, de asemenea, peste populismul din ce în ce mai marcat şi îngrijorător. Spre sfîrşitul mandatului, preşedintele ajunsese să invoce deschis ca imperativ al acţiunilor sale o voinţă a cetăţenilor …

Cum vă spuneam, o săptămînă lungă, sinistră, de campanie am tot citit la cartea lui Ernu, Ultimii eretici ai imperiului. Am citit încet, cu „pauze de gîndire“, cînd fascinat de îndrăzneala ideilor şi a paradoxurilor, de inteligenţa jucăuşă a personajelor, cînd intrigat de obrăznicia enunţurilor şi, mai ales, de implicaţiile lor. Citeam şi, uneori, nu-mi venea să-mi cred …

Delirul electoral a luat sfîrşit. Purtat de Vînt spre eşec şi rătăcit, un timp, prin iluzia răsturnării rezultatului de facto al alegerilor, Mircea Geoană a recunoscut victoria lui Traian Băsescu. Pentru şeful PSD, adevărata înfrîngere abia urmează. Tradiţia socialistă a devorării liderilor este prea puternică, iar Mircea Geoană, prea slăbit ca să o infirme. Hoitari – hoinari ca …

Pentru că a fost mai iute de mînă la alegeri, a vrut să cîştige cu orice preţ. S-a folosit ca nimeni altul înaintea sa de instituţiile Statului. A fost, timp de doi ani, într-o campanie electorală permanentă. A avut un guvern care i-a susţinut mesajul. Şi-a fixat din timp tema de campanie: lupta contra Parlamentului. Nu contează …

De ziua lui onomastică, Moş Nicolae l-a lepădat în ghetuţele sparte ale electoratului român tot pe Traian Băsescu, cîştigător la un fir de mustaţă de contesă în faţa contracandidatului PSD, care s-a străduit cît a putut să interpreteze rolul lui Ionică cel prost din basmul genialului humuleştean, fără a reuşi să fie mai mult decît el însuşi. Pînă …

După XX de ani, Porthos nu-şi dăduse setea de vin pe melancolia lui Aramis, şi nici D’Artagnan nu se preschimbase în Athos, icoana tinereţii sale: cei 3/4 muşchetari rămăseseră mai mult neschimbaţi decît schimbaţi. Dumas, însă, nu-i aşa? era atît romancier, cît şi rapsod de episoade din miezul veacului dix-neuf. Pentru el, numele personajelor era ştampila divin-imprimată …

În zilele de 20-21 noiembrie, Catedra de Italiană a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea din Bucureşti şi-a sărbătorit 100 de ani de activitate, printr-un colocviu internaţional de mare anvergură, care a fost foarte bine primit de comunitatea italieniştilor din ţară, precum şi de studenţi. Cu ocazia evenimentului, la sugestia Observatorului cultural, am realizat interviuri cu …

Celebrarea Centenarului Catedrei de Italiană de la Universitatea din Bucureşti a reprezentat în primul rînd un omagiu adus fondatorilor Ramiro Ortiz şi Nina Facon? Este adevărat, cu acest Centenar am vrut să onorăm în primul rînd fondatorii Secţiei de Italiană, ctitorii italienisticii în România. Încercări de introducere a italienei se făcuseră de multă vreme şi la Iaşi, în …

Aţi organizat Colocviul Internaţional „Fortuna labilis, studia perennia“ la Bucureşti, pe 20-21 noiembrie; cum au răs-puns participanţii? Ideea a fost ca Centenarul Catedrei de Italiană să fie o celebrare importantă, care să reunească invitaţi din străinătate de mare prestigiu, să reunească cît mai mulţi dintre profesorii de italiană de la universităţile din toată ţara şi, evident, ca alături …

Frigul şi apropierea sărbătorilor ne ţin mai mult pe acasă şi în faţa televizoarelor. Stăm şi urmărim programe TV, în papuci şi haine lejere. Eventual, cu un pahar de ceai sau cu o prăjitură de casă în faţă. Ce poate fi mai plăcut decît să leneveşti la căldură şi să te miri, iar şi iar, de cîte mai …

Mărturisesc de la început faptul că am (ne)şansa de a-i cunoaşte pe mulţi dintre membrii grupului Erotographos 50 + 1, în calitate de foşti sau actuali studenţi ori de foşti colegi de generaţie şi nu numai. Este o şansă faptul că am aflat despre acest volum încă din faza de proiect, de la doamna profesoară Antoaneta Tănăsescu, al …

Un instinct născut dintr-un anacronism pozitiv (există şi aşa ceva!) mi-a dictat să scriu despre volumul intitulat Scrisoarea de iubire, dragoste, amor, volumul colectiv publicat de membrii grupului Erotographos 50+1. Din acelaşi instinct anacronic de conservare a individualităţii, reluînd îndemnul lui Andrei Codrescu, îmi voi avertiza semenii din comunitatea virtuală: „dacă nu ştiţi încă de sînteţi uman sau …

Dragă Antoaneta, Uzez în această vorbire cu tine de „attachment“, dispozitiv adiacent e-mailului, situat între mesajul concis, expeditiv, lacunar, conjunctural al acestuia şi clasica scrisoare timbrată din traista poştaşului. Procedez aşa, fiindcă de cînd cu accederea în era digitalizării, am cam uitat să scriu cu stilou ori cu pix şi, pe de altă parte, fiindcă mi-e peste mînă …

Cu o temeinică formaţie germană concretizată în stagii de predare şi cercetare la universităţi din Freiburg, Viena, Köln, Heidelberg şi într-o teză de doctorat summa cum laudae despre poetica romanului modern (1997; ediţia germană a apărut la Frankfurt am Main, în 1998), Romaniţa Constantinescu se numără printre teoreticienii şi comparatiştii români de elită afirmaţi în anii ’90. Deşi …

Matei Florian şi-a făcut debutul în proză în 2006, cu romanul Băiuţeii, scris la două mîini (împreună cu fratele său mai mare, scriitorul Filip Florian), a mai publicat o povestire în antologia Poveşti erotice româneşti (Editura Trei, 2007), însă adevărata „decolare“ – pe cont propriu, cu o formulă proprie – în spaţiul literaturii e reprezentată de romanul Şi …

Antologia From Russia with Love a fost alcătuită de Galina Dursthoff şi publicată în Rusia în 2008. La numai un an, ea apare în noua colecţie a Editurii Art, „Biblioteca ideală“, în traducerea lui Ruslan Carţa. Cei optsprezece autori reuniţi aici sînt nume mai mult sau mai puţin cunoscute la noi, din „noul val“ de prozatori ruşi. Prozatoarea …

Sub un titlu greoi, Monica Pillat a reunit într-un volum consistent şi impresionant – de la începutul propriu-zis pînă la final – pagini din corespondenţa părinţilor săi, Dinu şi Cornelia Pillat. Jucăuşul &, care nu se potriveşte nicicum acestui cuplu francofil şi retro, pare şi mai inadecvat alături de emfaticul Biruinţa unei iubiri, ce ne oferă concluzia …

Să fi fost iarnă, să fi fost vară? După atîta amar de vreme, culoarea anotimpurilor s-a estompat în amintire. Ca printr-o pîclă, mă văd bătînd la uşa biroului, ocupat de Eugen Schileru în scurtul răstimp cît a exercitat răspunderi peste imperiul de cărţi de la Biblioteca Academiei. Îi solicitam semnătura pe vreun buletin de cerere ca să pot …

Poezia lui George Almosnino a impus una dintre vocile lirice  de mare autenticitate ale generaţiei ’70. Volumele de versuri publicate în timpul vieţii, Laguna (1971), Nisipuri mişcătoare(1979), Omul de la fereastră(1982), Poeme din fotoliul verde(1984) nu au beneficiat de o recitire şi de o actualizare în contextul experimentalismului poetic al generaţiei contemporane onirismului. Evocările omului şi poetului George Almosnino constituie un punct de …

Mă gîndeam să-ţi scriu o scrisoare, dar n-are cum s-ajungă la tine. Tiberiu a ştiut încă de mic că dintre noi doi, tu ai fost cel mai bun, dar ei m-au văzut pe mine, fiindcă am făcut mai mult zgomot, fiindcă m-am aşezat mereu sub reflector, fiindcă purtam pălării. Tu rămîneai acasă, în fotoliul verde; îţi scoteai săculeţul …

Nino era un om mai degrabă tăcut, cuvintele lui erau aruncate cu o anume mirare subsidiară şi cu un zîmbet discret ce părea că se scuză tocmai de rostirea lor şi că oricum îţi propune să le iei sub beneficiu de inventar. Poză, cochetărie, subtilitate a fiinţei obligate a trăi între semeni, între vorbitori? Căci Nino – am …

Nu este tocmai uşor să scrii despre Nino. Uite, erau patru prieteni care se întîlneau, cam la 2-3 săptămîni, ca să-şi citească, apoi să-şi aprecieze critic unul altuia poemele. Şi Nora Iuga era (ca şi acum) cea exuberantă şi plină de farmec. Dinu Abăluţă, cel meticulos şi ferm în opinii. Eu (probabil) aveam o atitudine de adolescent întîrziat, …

Exponenţilor promoţiei ’70, printre care un rol de frunte îi revine lui George Almosnino, le rămîne meritul incontestabil de a se fi situat intuitiv în răspăr faţă de modelul antropocentric prezent încă în lirica lui Nichita Stănescu sau Cezar Baltag, practicînd o literatură experimentalistă a „circumferinţei“, a „marginii“, care se îndepărtează simţitor de poetica modernismului. După ce …

n 1936. 17 iulie. Se naşte la Bucureşti George Almosnino, singurul fiu al avocatului Leon Almosnino (m. 1971) şi al Lucreţiei (m. 1954), născută Stoienescu, casnică. n 1955. Intră la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie. n 1958-60. Execută diverse meserii ca să se poată întreţine: fierar-betonist pe şantiere de construcţii, muncitor zilier la Coop. Ignifugarea, lucrător-săpător pe …

punct   nu se zăreşte nimic de ieri a început lumea    încăpăţînare   să încerci noapte de noapte cu îndîrjirea unui cîine speriat să spui adevărul cuiva care trece strada

Dărîmarea, acum douăzeci de ani, a Zidului de la Berlin şi a celorlalte ziduri care separau „socialismul real“ al Europei de Est de democraţiile capitaliste ale Europei occidentale a marcat eliberarea unei mari părţi a Europei de calvarul postbelic al unui sistem demagogic şi tiranic. A fost explozia inevitabilă a unui lung proces de degenerare cotidiană prin …

Romanul lui Bogdan Suceavă are un succes surprinzător în Ungaria. Să fiu bine înţeles: nu mă mir, Doamne păzeşte, pentru că aş vrea să sugerez că e o carte mediocră. Cred însă că succesul unui volum nu depinde numai, şi poate nici în primul rînd, de valoarea ei intrinsecă literară. Dar atunci de ce depinde? Nu ştiu …

Textul care urmează a făcut, în noiembrie 2009, obiectul unei prezentări publice, în cadrul conferinţei internaţionale Theatre After 1989 in East Central Europe, organizată de Université Libre de Bruxelles (Belgia). Participanţii din România, pe lîngă subsemnata, au fost Ildikó Ungvári Zrínyi şi Alexandra Badea. Nota bene: Toate consideraţiile care urmează au în vedere actul de receptare …

L’extrême évidence du rapport que nous entretenons avec notre propre langue est aussi ce qui nous la rend irreprésentable. Son apparente transparence occulte l’altérité imaginaire qui, pour nous tous, hante la langue, mais ne nous apparaît jamais qu’obliquement et dans les tentatives que nous faisons pour l’éviter*. Laurent Jenny   A scoate teoria literară din cercul restrîns al …

Cum scrii o cronică la o carte precum cea de faţă? E o întreprindere cel puţin stranie: volumul constă într-o prezentare cronologică, succintă, dar pregnantă, a unei urmăriri, a modului în care scriitorul bănăţean Johann Lippet a fost urmărit de Securitatea română, instituţia aceea care apăra Statul român de propriii cetăţeni. Dificultatea provine din aceea că nu este …

Wolfram von Bodecker şi Alexander Neander au studiat împreună la şcoala lui Marcel Marceau, iar după absolvire, vreme de un deceniu, l-au însoţit pe maestru prin lume. Apoi au fondat, la Berlin, Compania Bodecker&Neander, inovînd arta pantomimei, amprentînd-o cu propriul stil. Au ajuns pentru prima dată în România ca invitaţi la cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional …

- Teatrul „Ion Creangă“, Bucureşti Tolba lui Moş Crăciun Regia: Cornel Todea Cu: Alexandrina Halic, Mirela Busuioc, Carmen Palcu, Ani Creţu, Daniel Tudorică, Cezar Popescu, Sibylla Oarcea, Liliana Donici, Cornelia Pavlovici, Eduard Jighirgiu, Adriana Draguţ, Doru Manea, Iuliana Costiniu, Ionuţ Oprişa, Anca Zamfirescu, Iuliana Drăghic, Mirela Tănase, Rodica Ştefan Joi, 17 decembrie, vineri, 18 decembrie, sîmbătă, 19 …

Primul lungmetraj al lui Andrei Gruzsniczki, Cealaltă Irina, are în comun cu un alt debut al acestui an, Francesca de Bobby Păunescu, tema „la modă“ a emigrării. Principala deosebire este că aici accentul nu mai cade pe femeia care decide să plece la muncă în străinătate, ci pe bărbatul care rămîne în ţară. Tocmai în acest protagonist, care …

„Operatorul“ Vivi Drăgan Vasile – cum i-a spus cvasiireverenţios regizorul debutant Andrei Gruzsniczki, la spectacolul de gală cu Cealaltă Irină (respectiva profesiune şi-a adjudecat după 1989 o denumire mai flatantă: director de imagine) – s-a arătat uşor iritat în 2002, cînd i-am atribuit calitatea de „actant de însoţire al unui schimb de ştafetă“. Tocmai semnase în acel an, …

Vineri, 11 decembrie 2009, a avut loc la Centrul Naţional al Dansului, Bucureşti, vernisajul unei interesante expoziţii, intitulate …de porc. Artiştii reuniţi cu această ocazie, în ordinea în care au fost trecuţi pe afiş, sînt: Ion Bârlădeanu, Ion Grigorescu, Iosif Kiraly, Teodor Graur, Marian Zidaru, Matei Bejenaru, Victor Man, Ovidiu Feneş, Dumitru Gorzo, Mircea Suciu, Dan Perjovschi, Vlad …

...Şi o face sistematic, cu deosebită atenţie şi permanentă preocupare. Pe afişele Operei şi-au făcut treptat loc titluri ca Motanul încălţat şi Albă ca zăpada şi cei şapte pitici de Cornel Trăilescu, Petrică şi lupul şi Cenuşăreasa de Serghei Prokofiev, Frumoasa din pădurea adormită şi Spărgătorul de nuci de P.I. Ceaikovski, Fata mării de Carmen Petra-Basacopol... Să nu …

Ultimele luni din 2009 au fost destul de sărace în lansări de noi titluri în secţiunea „Librărie“ a portalului cultural Liternet. Am făcut o selecţie printre titlurile lansate în ultimii ani, pretext pentru a vă invita încă o dată, la final de an, să accesaţi site-ul şi să descărcaţi gratuit o mulţime de cărţi.   Béatrice Libert: La …

Nu sînt multe cărţi de istorie românească a căror lectură oripilează, zguduie, te întorc pe dos azvîrlindu-te în mizantropie. Din cele citite pînă astăzi mi se impun eseul lui Virgil Ierunca, Fenomenul Piteşti (1990, ed. a II-a: 2007), sinteza în 4 volume a lui Jean Ancel, Contribuţii la Istoria României. Problema evreiască 1933-1944 (vol. I-II: 2001; vol. III-IV: …

Iată că primul deceniu al celui de-al treilea mileniu s-a cam topit. Şi? Ce-am făcut în tot acest timp? „Cu ce vom merge mai departe, doamnă?“ – vorba poetului. O luăm pe rînd şi sper să nu uităm prea multe. Reviste. În 2000 au apărut primele numere ale revistelor electronice Lumi virtuale (lunară) şi Pro-Scris (trimestrială). Prima s-a …

A scrie sau a vorbi despre modă nu mai presupune, în prezent, orientarea către un singur public-ţintă, cel feminin. Interesul se deplasează şi înspre sfera masculină, astăzi a ajuns să se vorbească mult mai deschis şi mai lipsit de prejudecăţi despre importanţa aspectului exterior la bărbaţi. Deşi, în general, se păstrează încă o tendinţă clasicizantă, conservatoare de a …

Un mare dezavantaj l-a marcat, incontestabil, pe George Almosnino (1936-1994), şi anume contemporaneitatea cu generaţia şaizecistă, neoexpresionistă, conceptuală şi retorică, pe latura sa „selectată“, obţinîndu-şi faima din gesticulaţia largă şi din tonurile declamării. Ce şanse de audienţă putea avea, pe fondul menţionat, acest mare solitar, acest mare discret, care-şi propunea drept ţel „visul refuzat de propria-ţi fiinţă“, „micul concret“, „refuzul oricărei respiraţii“? Avem de-a …