BIFURCAŢII. Un ochi rîde, unul plînge

Zilele acestea, am tot aşteptat o minune, o schimbare la faţă. Am tot sperat că, magnanim, trecut cu bine de proba abacului, asigurat de însuşi Victor Ponta că ai lui fură mai dibaci decît ai lor, proaspăt realesul va ceda şi va numi un independent în fruntea Guvernului, va da un semn de bunăvoinţă, de mila măriei sale, va arăta că îi vede şi pe cei, mulţi, care nu l-au votat. Unii vorbeau despre Isărescu, alţii despre Tănăsescu. Degeaba. E drept şi că opozanţii, parcă nebăgînd în seamă faptul, totuşi, evident că au pierdut, nu i-au lăsat prea multe portiţe de negociere. Aşa că, egal cu sine, grijuliu cu noi, să ne ferească de şocuri, domnul preşedinte a recurs tot la preaîncercatul, la neobositul, gata de orice sacrificiu domn Boc. Care ne-a spus că partidul său şi al domnului preşedinte are „dreptul moral şi politic“ de a forma Guvernul. Moral, care va să zică! Păi, da, că dacă n-ar fi moral ar fi corupţie, or, la ei, la Pedeleu, aşa ceva nu-i. Aşa că domnul Boc, omul care a probat (patriotism?) şi va mai proba, vorba colegului său Flutur, ne-a promis lista miniştrilor pînă pe sîmbătă-duminică. Stahanovist, ne-a dat-o, aproape […]