FANTASY&SCIENCE FICTION. Sefeul moare, dar nu se predă
- 24-12-2009
- Nr. 506-507
-
Michael HAULICĂ
- Rubrici
- 1 Comentarii
Un tînăr şi talentat scriitor britanic postează pe blogul său o însemnare cu titlul: „De ce SF-ul e pe moarte, iar fantasy-ul reprezintă viitorul?“. El scrie fantasy, ca să n-avem vorbe. Un anumit tip de fantasy, că nu degeaba s-a apucat de scris după ce a citit Cicatricea lui China Miéville. Ce zice junele Newton? Păi zice ce zice în titlu: că sefeul e pe moarte. De ce? 1. Pentru că citesc mai multe femei decît bărbaţi, şi femeile nu prea citesc SF. 2. Că găseşti mai mult „sense of wonder“ în articolele din New Scientist decît în cărţile SF. 3. Că mainstreamul înghite sefeul. Adică „brigăzile literare“ (Margaret Atwood, Jeanette Winterson, dar mai sînt şi alţii) au acaparat genul, au preluat ideile SF, le-au reciclat şi le-au prezentat într-o nouă formă cititorilor care nu vizitau secţiunile „Science Fiction“ ale librăriilor. Şi au vîndut aceste cărţi ca literatură mainstream, departamentele de marketing neincluzîndu-le în categoria SF. 4. Cititorii de fantasy modern sînt cei care au crescut cu filme ca Harry Potter şi Stăpînul inelelor. Noile comunităţi de fani au umplut Internetul cu bloguri şi forumuri în care vorbesc despre fantasy şi mai puţin, mult mai puţin despre SF. […]
O civilizaţie avansată din punct de vedere tehnologic, precum cea occidentală, are nevoie de persoane care să înţeleagă tehnologia, să o întreţină şi să o dezvolte în continuare. Mai mult, cum se preconizează că în 2050 mai bine de jumătate din populaţia Pămîntului va trăi în medii urbane, se pare că o bună parte din infrastructura necesară acestor aglomerări urbane încă nu a fost construită. Pe scurt, lumea occidentală are nevoie de savanţi şi de ingineri. Literatura ştiinţifico-fantastică în care partea ştiinţifică este luată suficient de mult în serios le deschide interesul unora dintre cititori către subiecte ştiinţifice şi tehnologice. Literatura fantastică, în schimb, stimulează imaginaţia, dar nu şi înţelegerea raţională a lumii în care trăim. Dacă tendinţa de abandon a SF-ului în favoarea literaturii fantastice va continua în următoarele patru decenii, probabil că societatea occidentală va ajunge să aibă o problemă destul de serioasă pe care unele ţări poate o vor rezolva importînd savanţi şi ingineri din China şi India, iar altele poate că nu o vor rezolva deloc.
Pe de altă parte, istoria literară a secolului al douăzecilea ne demonstrează că gustul publicului se schimbă de la un deceniu la altul, oscilînd între fantastic, SF şi ficţiune speculativă. Cine ştie? Poate că peste zece sau cincisprezece ani altcineva are să scrie un articol similar despre apropiata moarte a literaturii fantastice – cea mai longevivă dintre toate literaturile.