Învingător şi învinşi
- 14-01-2010
- Nr. 508
-
Ștefan STOICA
- Politic
- 0 Comentarii
Nici unii nu au parte de linişte. Desantul spectaculos al junelui Prigoană în avanscena şi aşa precarei scene politice româneşti l-a nemulţumit pe recent înregimentatul Cristian Preda. Acesta a remarcat tendinţa de oligarhizare a PD-L – depistată, pînă acum, de Traian Băsescu doar la formaţiunile adverse – şi flexibilitatea doctrinară a partidului, capabil, iată, să facă echipă la guvernare cu oricine se nimereşte, indiferent de orientare. Preda a fost însoţit, un timp, în criticile sale de Sever Voinescu, un alt exponent al aripii intelectuale din PD-L, deranjat, la rîndul său, de carenţele politicii de cadre a partidului. Prudent, acesta s-a repliat, ulterior, pe o poziţie ceva mai moderată. În schimb, politologul Cristian Preda refuză, spre onoarea lui, să abandoneze tema, în ciuda admonestărilor venite dinspre Emil Boc sau Gheorghe Flutur, care i-au reproşat lipsa de experienţă şi de implicare în activitatea partidului. Cristian Preda face parte din categoria celor care s-au îndreptat spre PD-L nu atraşi de curăţenia morală, puritatea doctrinară sau iluzoriul triumf al criteriilor axiologice de ascensiune în ierarhia internă pe care le-ar fi putut găsi aici, ci doar pentru că pe această etichetă politică scrie „garantat Traian Băsescu“. S-a lovit, însă, de un aparat de partid […]