Disfuncţii şi ipocrizii

A cîştigat Traian Băsescu pe merit alegerile prezidenţiale? Ne avantajează această alegere, în condiţiile în care programul său electoral prevedea în mod explicit reducerea numerică a clasei politice? Oare nu va duce această curbă de sacrificiu la ridicarea costurilor de intrare în Parlament, adică la diminuarea şanselor ca un om „de rînd“, fără sprijin material serios, să ajungă acolo? La ce foloseşte Legea salarizării unitare, în condiţiile în care costurile Administraţiei centrale şi cele ale Parlamentului au crescut?   Răspunsurile la întrebările de sus sînt dificil de formulat, din cel puţin două motive. Întîi, fiindcă am putea face abstracţie de realitatea structurală a României de astăzi, aflate într-o derivă instituţională accentuată şi în situaţia unei credibilităţi internaţionale minimale, pentru a oferi „soluţii“ de largă generalitate, care nu au nimic de-a face cu realitatea din cîmpul nostru politic sau cu aceea de pe stradă. În al doilea rînd, fiindcă eventualele răspunsuri neplăcute pe care le-am putea formula ar intra în contradicţie cu orgoliul naţional, singura „constantă“ care ne-a mai rămas într-o perioadă a iluziilor şi a certitudinilor risipite.   În anii de după Decembrie 1989, România a optat de multe ori pentru psihologie în detrimentul raţiunii, acesta fiind şi motivul pentru […]