Un nou abuz împotriva adevărului

În ultimele săptămîni, am asistat la un adevărat război de hărţuială mediatică purtat între Marius Oprea şi partizanii lui, pe de o parte, şi Vladimir Tismăneanu cu susţinătorii, pe de altă parte, avînd ca temă preconizata înlocuire arbitrară a primului cu cel de-al doilea în funcţia de preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Lui Marius Oprea i se reproşa gravul neajuns de a fi fost numit în dregătoria respectivă de către Călin Popescu-Tăriceanu, premier liberal căzut în dizgraţia preşedintelui Traian Băsescu, în timp ce lui Vladimir Tismăneanu nu i se putea ierta faptul că făcea parte din anturajul lui Traian Băsescu, cît şi fărădelegea că tatăl său fusese activist bolşevic, chiar dacă marginalizat pe cînd fiul se afla la o vîrstă fragedă. Cu alte cuvinte, reproşuri cu caracter frivol şi colateral, neavînd nimic de-a face cu virilitatea de caracter şi competenţa profesională. Sîmbătă, 27 februarie, premierul Boc a decis să pună capăt speculaţiilor şi a anunţat demiterea dlui Oprea, concomitent cu numirea dlui Tismăneanu.   După cum reiese din substratul ştirilor care au urmat, se pare că adevărata miză guvernamentală a fost ca, în spatele tranşării unor divergenţe de natură personală, să lovească în specificul justiţiar al instituţiei. […]