BUENOS AIRES QUERIDO. O ţară dezbinată

A scrie despre peronism este asemeni jocului cu o clepsidră. În funcţie de poziţia în care te afli, acesta poate părea plin de promisiuni împlinite sau vid cu dezamăgire. Un adevăr asupra căruia argentinienii nu se contrazic este imposibilitatea de a îl plasa pe Juan Perón (supranumit „părintele politic al ţării“) sub un semn de augur, clar determinat. Pasiunile se dezlănţuie uşor şi se sting la fel, în Argentina. Dar patima ideologică a secolului al XX-lea – peronismul – nu a dispărut niciodată, făcînd din el o mişcare politică încă prezentă, la mai bine de 65 de ani de la creare. „Există atît de multă iubire şi atît de multă ură în jurul imaginii sale, încît nu poţi spune ce loc a ocupat şi ocupă Perón în mentalul nostru“ – este una dintre replicile standard oferite de mulţi argentinieni, la întrebarea: ce înseamnă peronismul? Dihotomia peronist-antiperonist nu a încetat să răsune cu aceeaşi greutate ca atunci cînd desemna convingeri provocatoare de schisme şi violenţă.   Născut în 1895, dintr-un tată cu origini italiene şi scoţiene şi dintr-o mamă cu sînge spaniol, şi nativ sud-american, Juan Domingo Perón începe cursurile şcolii militare la 16 ani şi apoi avansează, foarte rapid, în […]