All inclusive
- 19-03-2010
- Nr. 517
-
Paul CERNAT
- Literatură
- 5 Comentarii
Activitatea cronicarului literar seamănă uneori cu limitele descrise, tatonant, de bastonul orbului: o vreme, ajungi să crezi că nu există decît ce ai citit/frunzărit, iar ceea ce, dintr-un motiv sau altul, ţi-a scăpat nu prea mai contează. Să luăm, spre exemplu, cazul debutanţilor care-şi publică volumele la sfîrşit de an editorial. Ovidiu POP, Trickster, Editura Polirom, Colecţia „Ego. Proză“, Iaşi, 2009, 368 p. De multe ori, ei ratează bilanţurile şi clasamentele care se fac la începutul anului următor, din simplul motiv că participanţii la anchete, cronicari literari activi, n-au apucat să-i citească sau să-i evalueze pe necitite. Iată un motiv pentru care aş propune ca anchetele retrospective să aibă loc în lunile aprilie-mai, nu la începutul lui ianuarie. Mult mai uşor le e, s-ar zice, debutanţilor care au apucat deja să-şi creeze o anume notorietate şi beneficiază de o promovare în consecinţă. Aşa se face că un volum deficitar, precum Şi Hams Şi Regretel al lui Matei Florian, scris de un autor cu o bună imagine publică, a ajuns să „ia faţa“ unui roman evident superior, precum Trickster de cvasinecunoscutul Ovidiu Pop. Cum lectura celui din urmă a reprezentat, pentru mine, revelaţia descoperirii unui prozator de forţă şi […]
aveti dreptate, matei florian „conduce” cu o cronica doua 🙂
la streang cu el, deficitarul 🙂
p.s. ma deranjeaza oricind aproximatiile facute cu aplomb
a mai scris si Cristian Teodorescu în Academia Catavencu despre Trickster, de exemplu. dar Si Hams… a avut, categoric, mai multe cronici
Eu am numarat mai multe cronici la „Si Hams…”, in vreme ce Ovidiu Pop avea numai una (Gabriela Gheorghisor). Mai uitati-va si pe la anchetele-bilant, ca despre asta era vorba, inainte sa preluati calificativele dubioase ale unor maestri vexati.
Poate v-a deranjat ca am taxat drept „deficitar” un anume volum. N-am ce sa va fac, din pacate asta e!
zice PC: „un volum deficitar, precum Şi Hams Şi Regretel al lui Matei Florian, scris de un autor cu o bună imagine publică, a ajuns să „ia faţa“ unui roman evident superior, precum Trickster de cvasinecunoscutul Ovidiu Pop”
faza e ca ambele romane au, FIECARE, doar cite 2-3 cronici pina acum. nu stiu de unde a tras criticul concluzia „contorsionista” de mai sus.
daca se refera la numarul de intevriuri pe care matei florian le-a dat, destule ce-i drept, asta nu e vina scriitorului: 1. jurnalistii cer interviuri cu cine vor ei, nu le ofera scriitorii. 2. matei florian e deja la o doua carte, a scris ani in sir la Dilema, deci e mai cunoscut; sta in logica faptelor ca persoana lui sa incite mai mult interes…
Nici n-am termint de parcurs recenzia ca am si simtit nevoia imperioasa de a citi cartea!