BUENOS AIRES QUERIDO. Secrete postume (I)

Figura lui Perón, singurul preşedinte argentinian ales de trei ori şi creatorul celui mai longeviv partid din istoria argentiniană, a continuat să provoace pasiuni după moarte, şi nu doar simbolic. Posteritatea sa a urmat un traseu în care teama, emoţia şi misterul au produs o reţetă tulburătoare chiar şi pentru acest popor cu predispoziţii ezoterice. Despre Argentina se spune că nu se poate elibera de sclavia trecutului, iar relaţia permanentă dintre lumea viilor şi cea a umbrelor, cultivată într-un mod aparte de către aceşti catolici, s-a exprimat şi în soarta postumă a liderului peronist. Pe 1 iulie 1987, la exact 13 ani de la moartea acestuia, presa anunţa o veste morbidă: cadavrul perfect conservat al generalului Juan Perón fusese profanat. Mîinile, pe care sute de imagini propagandistice le înfăţişau salutînd mulţimile, îi fuseseră tăiate, dispărînd din cavou, împreună cu sabia şi bereta militară. Două scrisori, semnate „Hermes IAI şi Cei 13“ şi adresate unor politicieni peronişti, solicitau o răscumpărare de 8 milioane de dolari. Autorii actului mai trimiteau şi un poem aflat pe sicriu, scris personal de Isabel Perón, văduva şi succesoarea preşedintelui. După expirarea termenului-limită menţionat pentru răscumpărare, a devenit clar că nu acesta era mobilul profanării. „Mîinile tale […]