Mesaj într-o sticlă de aer

De la Omuleţul roşu (Editura Vremea, 2004) la Zogru (Polirom, 2006), Fantoma din moară (Polirom, 2008) şi la Lizoanca la 11 ani, Doina Ruşti a demonstrat că poate evolua, cu o egală uşurinţă şi eleganţă, atît pe palierul fantastic, cît şi pe cel realist. Prozatoarea, specialistă în basme, simboluri şi bestiare mitologice româneşti, e şi un foarte bun observator al realităţii sociale contemporane şi, mai mult, un fin analist al unor psihologii dintre cele mai variate. Volumul de povestiri Cămaşa în carouri apărut în 2010 la Editura Polirom, reuneşte toate aceste calităţi ale Doinei Ruşti într-un puzzle narativ pus în funcţiune de un complicat mecanism fantastic.   Doina RUŞTI, Cămaşa în carouri şi alte 10 întîmplări din Bucureşti, Editura Polirom, Colecţia „Ego Proză“ 2010, 230 p. Stilul Doina Ruşti În Lizoanca la 11 ani, roman ce porneşte de la o ştire senzaţionalistă, despre o prostituată de 11 ani ce ar fi „umplut un sat întreg de sifilis“, două lucruri mi-au atras, în mod special, atenţia. În primul rînd, e remarcabilă inteligenţa Doinei Ruşti de a evita judecata morală, reuşind performanţa de a nu-şi judeca nici personajul – pe Lizoanca, tînăra fetiţă ajunsă eroină de tabloid –, dar nici pe oamenii […]