BUENOS AIRES QUERIDO. Virtutea viciului (II)
- 07-05-2010
- Nr. 523
-
Justina IRIMIA
- Rubrici
- 0 Comentarii
În articolul intitulat „Mint pentru că exist“, publicat pe un blog, Martín Varsavky, om de afaceri argentinian, stabilit în străinătate de zeci de ani, menţionează că firma Adidas a lansat, cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal din 2006, o replică a tricourilor purtate de echipa naţională argentiniană, în 1986. Pe spate, i-a adăugat expresia „mîna lui Dumnezeu“. Varsavky, care îşi cumpărase un astfel de tricou, recunoaşte că: „În cazul meu, după ce a trebuit să explic de mai multe ori unor americani şi unor europeni ce însemna expresia imprimată, a început să mi se facă ruşine şi am încetat să mai port tricoul. […] În ţara noastră, «mîna lui Dumnezeu» este o şmecherie, în străinătate, este o înşelătorie“. Ruşinea resimţită de Varsavsky o împărtăşesc mulţi argentinieni din diaspora sau aflaţi în vizită în străinătate. Autocritica lor se construieşte pe un simţ analitic mereu vigilent. Pare, însă, determinată şi de egolatria naţională – argentinianul se observă atent pentru că îşi iubeşte imaginea. Îi este greu să-şi ignore derapajele sociale şi caută justificări pentru deficienţe. O astfel de justificare (sau analiză clinică) face eseistul Julio Mafud în cartea sa Psihologia vicleniei argentiniene, publicată în 1965. Varsavsky îl citează în articolul său: „viclenia […]