COSMOPOLIS. His Hyphen, Paul Neagu din toate lumile, uniţi-vă!

Grecii îi spuneau hypokeimenon: natura contemplîndu-şi ritmurile prin noi. Paul Neagu, en nouveau grec, îl numea, nu cratimă, ci hyphen: ceea ce uneşte prin puterile diferenţei. El s-a jucat cu această încăpăţînată esenţă generativă de atîtea ori, încît trebuie că era un clovn al alerităţii pure precum Părinţii Bisericii Greceşti erau clovnii lui Dumnezeu. Mintea-nceată se împlîntă în lipsa pasiunii atunci cînd vede în hyphen un ceva, ceva, acolo, în lumea vizibilă. Deşi, tehnic vorbind, hyphen-urile lui Paul sînt sculpturi– sute terminate, mii desenate, miriade visate – ele sînt esenţialmente invizibile pentru ochiul natural. Dar ele i se arată ochiului interior, spiritual. Ele leagă spaţiile plate şi volumele fără a aparţine nici unuia; ele sînt imposibili traficanţi de idei, de la cuburi la sfere şi de la puncte la nimic; ele provoacă simţul comun ca structuri utopice arcuind peste oraşe şi peste arcuri de triumf deja ucise de gloria lor monumentală precum fluturii îngheţaţi în ambră. Acolo unde nu fusese nimic, Paul împlînta trei stîlpi ca să susţină un rectanglu de contemplat. Arta lui extremă cîntă-n alter-tonuri: e vocea vibrantă a generaţiei sale exilate în alţii.   Monumentalismul lui Paul, ce face piazzele să crească sub cerurile exorbitante, atinge o […]