Nou portret al artistului

Vorbind despre modul în care şi-a scris textele, de-a lungul întregii sale activităţi literare, Bernard Malamud mărturisea, într-o conferinţă ţinută la Bennington College, că stăruie asupra  fiecărei povestiri „cel puţin de trei ori: prima dată, pentru a o înţelege, ca autor, a doua oară pentru a-i îmbunătăţi expresia, iar a treia oară, pentru a o face să spună, cu claritate, tot ceea ce are de spus“.   Bernard Malamud , Tablourile lui Fidelman, Traducere şi note de Ligia Caranfil, Grupul Editorial Corint, Bucureşti, 2008, 208 p.   Ţinînd seama de aceste afirmaţii, foarte cunoscute, de altfel, în cercurile literare americane, Philip Roth a creat, în The Ghost Writer, un adevărat portret ficţionalizat al lui Malamud, văzut ca povestitorul retras prin excelenţă, tentat întotdeauna a se apleca, cu maximă atenţie, asupra oricăriu detaliu şi asupra fiecărei propoziţii. Pe de altă parte, adevărul mărturisirilor lui Bernard Malamud e susţinut, la nivelul operei sale, şi de permanenta obsesie a scriitorului pentru personaje introvertite, de figura artistului (fie el şi la început de drum), fascinat pînă la limite – iar uneori, chiar pînă dincolo de ele – de ideea de a atinge perfecţiunea, situaţie specifică întregii sale creaţii, mai cu seamă în proza scurtă, […]