„Întotdeauna m-au interesat mecanismele memoriei, pentru că memoria e filtrul prin care ne citim trecutul. E un instrument prin intermediul căruia oamenii își spun lucrurile esențiale despre propriile vieți, dar și despre cei în care, fără să-și dea seama sau chiar fără să vrea, s-au transformat“, spunea Kazuo Ishiguro, recentul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Ajuns în Anglia împreună cu familia pe cînd avea …
„Și care e mărturia inimii tale?/ Ea pendulează între ieri și mîine,/ tăcută și străină,/ iar bătaia/ îi e căderea din timp. ” (Ingeborg Bachmann, Cazi, inimă) Născută la Klagenfurt, în Austria, Ingeborg Bachmann (1926 – 1973) a înțeles încă din copilărie ce înseamnă să trăiești în apropierea graniței. Și a granițelor. Orașul natal, capitala Carintiei, situat nu departe de Italia și Slovenia, a făcut-o să se …
În 1933, cînd celebrul orientalist britanic Arthur Waley a publicat ultima parte din traducerea sa în engleză a Poveștii lui Genji (volumele anterioare apăruseră începînd cu anul 1925), Occidentul a avut, deodată, revelația capodoperei. Căci, deși datînd din veacul al XI‑lea, Genji Monogatari, textul semnat de Murasaki Shikibu, reprezintă una dintre cărțile fundamentale ale literaturii universale. Ulterior, americanul Edward G. Seidensticker a realizat o nouă …
Încununat cu prestigiosul Premiu Planeta și cu Premiul Național de Literatură, romanul lui Antonio Muñoz Molina Călărețul polonez (El jinete polaco), apărut în anul 1991, a devenit în scurtă vreme bestseller (în Spania și nu numai), fiind considerat, pe bună dreptate, unul dintre textele cu adevărat reprezentative pentru evoluția prozei spaniole contemporane. Protagoniștii cărții, Nadia și Manuel, retrași într-un apartament din New York, povestesc, amintindu-și …
Neguțătorul din Veneția este, probabil, piesa cea mai dificilă (din punctul de vedere al semnificațiilor) și cea mai problematică (în ceea ce privește mesajul general) dintre toate piesele lui William Shakespeare. În studiile critice publicate în ultimele decenii, majoritatea cercetătorilor au fost tentați să analizeze textul acesta drept o veritabilă oglindă, menită să ofere publicului imaginea (concentrată, dar extrem de grăitoare!) a antisemitismului epocii elisabetane. …
Cînd, în anul 2015, editura britanică Hogarth a inițiat „Proiectul Shakespeare“, propunîndu-le cititorilor o serie de texte care să reia teme consacrate ale Marelui Will, recontextualizînd situații consacrate și aducînd în actualitate aspecte pe care exegeza shakespeariană le-a analizat asiduu vreme de decenii (sau chiar veacuri!), nu puțini au fost cei care au privit inițiativa cu circumspecție. Și trebuie să recunoaștem că îndrăzneața întreprindere ar …
Un adolescent se sinucide, iar Margido Neshov, şeful unei firme de pompe funebre, se ocupă atent de înmormîntare şi de toate detaliile cărora familia îndurerată nu le poate face faţă în acel moment. Însă, după doar cîteva zile, Margido va trebui să se ocupe şi de funeraliile mamei sale, care, pe neaşteptate, suferă o congestie cerebrală. Iar acum, impasibilul Margido e silit să se confrunte …
Dacă 2016 a fost un an agitat, tensionat și încărcat din foarte multe puncte de vedere (și a fost cu adevărat astfel!), în ceea ce privește cărțile traduse în limba română, lucrurile au stat foarte bine. Iar încărcătura (de astă dată, de altă factură!) este realmente benefică, ultimele douăsprezece luni fiind punctate de apariția, la noi, a numeroase titluri valoroase. Rîndurile care urmează nu reprezintă nicidecum …
„Cînd am început să scriu, n-am avut neapărat un roman în minte. Iar ceea ce a rezultat a fost o carte construită în jurul dialogurilor dintre personaje. Acestea vorbesc, interacţionează sau se luptă unele cu celelalte. Eu n-am făcut altceva decît să caut adevărul“, spunea Dario Fo, într-un interviu pe care l-a acordat la puţină vreme după apariţia primului său roman, Fiica papei. Un roman neaşteptat şi …
„Pălării vechi de paie, ţuguiate se mişcau din loc în loc pe linia ţărmului. Stropi fini de apă, de la valurile ce se spărgeau de stîncile din depărtare, se ridicau şi se apropiau din ce în ce mai mult de malul pe care stătea Isaku, pînă ce apa mării se umfla din nou. Ploua, iar deasupra mării plutea o ceaţă deasă.“ Astfel începe romanul Naufragii, …
„Dacă tot nu putem schimba subiectul discuției, hai să schimbăm realitatea.“ Ricardo Piglia „Întotdeauna trebuie să pornești de la o întrebare, pentru ca textul pe care-l scrii să devină imediat acel univers de sub a cărui fascinație cititorul să nu se poată smulge ușor“, spunea scriitorul spaniol Javier Cercas. Pasionat de marile întrebări ale existenței și de adevărurile care, în anumite condiții, pot fi greu de rostit, Ricardo Piglia …
„Cuvîntul este a patra dimensiune a mea.“ Clarice Lispector S-a spus despre ea că arată ca Marlene Dietrich şi scrie ca Virginia Woolf, a fost comparată cu Kafka, Joyce sau Borges, iar cărţile sale, de la romanul de debut, apărut pe cînd autoarea avea doar 23 de ani, Aproape de inima vijelioasă a lumii (1943), şi pînă la cel din urmă text pe care l-a scris, Ora stelei …
Părîndu-le unora o impresionantă elegie pentru idealurile dispărute ale trecutului, iar altora, dimpotrivă, o frescă plină de accente ironice a unui prezent tumultuos şi fatalmente imperfect, cartea lui Meir Shalev, intitulată Roman rusesc (în semn de omagiu faţă de ilustra tradiţie literară la care se raportează autorul), devine, pe parcursul lecturii – iar cititorul atent la detalii realizează acest lucru spre final –, o îndrăzneaţă …
„Adevărata poveste nu va putea fi auzită decît atunci cînd, prin artă, am găsit un mijloc de a-i da glas lui Vineri.“ (J.M. Coetzee, Foe) „În mijlocul vîrfului teşit al dealului se găsea o îngrămădire de stînci, înalte cît casa. În unghiul format de două dintre aceste stînci, Cruso îşi construise o colibă din prăjini şi trestii, trestiile legate unele de altele cu pricepere şi împletite printre …
S-a născut la Rungsted, nu departe de Copenhaga, în 1885, sub numele de Karen Christenze Dinesen; a studiat artele frumoase la Copenhaga, Paris şi Roma, iar în anul 1914, s-a căsătorit cu baronul Bror von Blixen-Finecke, pe care l-a urmat în Africa, stabilindu-se în Kenya, unde a rămas aproape două decenii. Însă abia după divorţul de infidelul său soţ şi după reîntoarcerea în Danemarca natală, …
Despre Christopher Marlowe (1564-1593), poet, traducător şi dramaturg elisabetan, unul dintre maeştrii versului alb, contemporanul lui William Shakespeare şi marele precursor al acestuia, dispărut prematur, înainte de a împlini 30 de ani, în condiţii care nu au fost niciodată complet elucidate ori clarificate pînă la capăt, s-au spus şi s-au scris multe lucruri. Însă aserţiunile ori ipotezele formulate de diverşii cercetători nu au avut darul …
„Milan Kundera spunea undeva că romanele trebuie să fie uşor de citit, dar dificil de înţeles – şi sînt întru totul de acord“, afirma Javier Cercas în 2012, la puţin timp după apariţia cărţii sale intitulate Legile frontierei (Las leyes de la frontera). Iar scriitorul spaniol continua: „M-a interesat întotdeauna ambiguitatea, ea se regăseşte în toate creaţiile mele. Şi mi-ar plăcea să pot scrie într-o …
Faima internaţională a scriitorului chinez Su Tong se datorează în principal filmului Raise the Red Lantern (Da hong denglong gaogao gua), regizat de Zhang Yimou, cu Gong Li (magistrală!) în rolul principal, peliculă nominalizată la Oscar pentru Cel mai bun film străin, în 1991, şi recompensată cu două Premii BAFTA, în 1993. După marele succes repurtat de film, cititorii – mai ales cei occidentali – …
„Viitorul, vai mie, este mai aproape de mine decît clipa prezentă...“ Clarice Lispector, Patimile după G.H. Apărut în anul 1964, romanul lui Clarice Lispector, Patimile după G.H.(A Paixão segundo G.H.), un text uluitor, combinînd accentele confesive cu note de meditaţie filozofică cu o viziune care a fost numită, de unii exegeţi, mistică, reprezintă, după cum însăși autoarea braziliană a subliniat, „creaţia care corespunde …
La începutul veacului al XVII-lea, preaputernicul Toyotomi Hideyoshi, cel care, pe urmele predecesorului său Oda Nobunaga, unificase provinciile japoneze, îi cere maestrului de ceai Sen no Rikyū să-şi ia viaţa prin sinucidere rituală. Fără să solicite iertarea, fără să încerce să obţină amînarea pedepsei şi fără ca vreunul dintre apropiaţii săi să reuşească să înţeleagă ceea ce se întîmplase, de fapt, şi ce anume determinase …
