AVALON. Inventarea Evului Mediu

Sînt tot mai multe semne că disciplina numită istoria istoriografiei nu mai interesează aproape pe nimeni, la noi. Şi este păcat, fiind, poate, una dintre modalităţile cele mai potrivite să îi înveţe pe istorici ce este meseria lor, cum se citeşte istoria, cum se poate scrie şi, desigur, cum s-a scris pînă acum. Ea este o bună introducere în abc-ul studierii trecutului, un excelent îndreptar în materie de critică a muncii istoricului, şi, nu în ultimul rînd, un prilej de delectare prin contactul cu o ideaţie, cu acumulări şi developări demne de interes. Lumea de pe la noi – nici măcar cea a specialiştilor în vizitarea timpurilor dinainte – nu distinge însă întotdeauna apropierile şi distanţele dintre istoria istoriografiei, critica istoriografcă şi teoria istoriei, deşi este vorba despre vecinătăţi şi, eventual, întrepătrunderi, nu de suprapuneri, de identitate. Şi totuşi, distanţa între a filozofa în marginea practicii istoricului, a o critica şi a-i trece în revistă avatarurile, izbîndele şi scăderile este confortabilă. Asemenea gînduri îmi stîrneşte nu numai relativa tăcere păstrată asupra unei opere meritorii cum este cea a regretatului Dumitru Velciu – autor de monografii dedicate lui Grigore Ureche, Miron Costin, Radu Popescu, Ion Neculce ş.a. –, ci şi relativa […]