BIFURCAŢII. În prag de semicentenar

Într-un Tokyo fierbinte şi umed peste poate, aşa cum se şi cuvine în anotimpul ploilor (Vin ploile, de Louis Bromfield, o carte groasă pe care n-am citit-o niciodată, dar a cărei copertă o ţin minte, din biblioteca părinţilor, habar n-am de ce), ameţit încă după cele trei plus unsprezece ore de zbor şi cu fusul răsucit cu şase ore, citesc – noaptea, pentru că nu pot dormi –, un roman solid şi gros al lui Ian McEwan: Ispăşire, pe numele lui. La un moment dat, un june licenţiat de la Cambridge, om la vreo douăzeci şi cinci de ani, visează cu ochii deschişi la viitorul său şi se vede în depărtatul an o mie nouă sute şaizeci şi doi, cînd, la cincizeci de ani, avea să fie un vestit „medic smochinit“, „bătrîn, dar nu suficient de bătrîn ca să fie neputincios“. Las cartea jos, brusc fără chef de lectură. Al naibii puşti încrezut, cu tinereţea lui cu tot! Şi-mi aduc aminte instantaneu de Irina, fata noastră cea cu minte, care, printr-a zecea sau a unsprezecea, cînd am întrebat-o cam cîţi ani are profesoara ei de matematică, mi-a zis că nu ştie, dar, oricum, „e bătrînă, aşa, ca voi“.   Aveam […]