DIN FOIŞOR. Poeţii mei: Dorin Tudoran
- 16-07-2010
- Nr. 533
-
Liviu ANTONESEI
- Rubrici
- 15 Comentarii
Chipul şi vocea lui Dorin Tudoran mi-au rămas întipărite în minte cu ocazia Festivalului Naţional de Poezie, din 1978, de la Iaşi, cînd poetul a ţinut unul dintre cele mai curajoase şi mai pline de substanţă discursuri. Curaj estetic, dar şi curaj civic şi politic, dat fiind contextul aberant în care funcţiona literatura, în care funcţionau artele în acele vremuri. I-am citit poezia publicată anterior abia cu acel prilej, mă tot pregăteam să scriu un articol, dar n-am apucat pînă cînd poetul a trebuit să se desţăreze, după proteste escaladate, greva foamei şi tot ceea ce însemna o disidenţă serioasă. N-am apucat eu să scriu, iar, într-un anume sens, aş spune că omul de atitudine fermă şi de caracter inflexibil şi-a cam nedreptăţit poetul pe care îl adăpostea înlăuntru-i. După 1990, am reuşit să-l revăd pe poet, să facem cunoştinţă şi să vorbim puţin doar de două, trei ori – prima oară la lansarea excelentei antologii din 2000, de la Polirom, ultima în ianuarie curent, cu prilejul conferirii Premiului Naţional de Poezie, la Botoşani. Am devenit însă oarecum un fel de prieteni „pe Internet“, pe care îl consult de cîte ori simt nevoia şi căruia nu trebuie să-i verific spusele […]
@) Petre Anghel
Pentru ajutorul pe care il acordati memoriei mele! Cu fiecare interventie, imi devin parca tot mai precise amintirile de acum peste 30 de ani! Ce trece vremea!
Va felicit pentru articol, stimate Liviu Antonesei. L-am ascultat si eu atunci pe poetul Dorin Tudoran. A fost un triumf. Un discurs impecabil, plin de sens, iar mesajul era al unui intelectual inteligent si demn.
…mai intii Colocviile de critica, depsre cel de traducerti nu-mi amintesc. Am avut pina nu de mult prin casa numarul din VR, cu textele de la colocviul criticilor – de buna seama ca s-au publicat numai fragmente. Interesant este ca,a cum citiva ani, Constantin Parascan a publicat o carte cu ce-a putut recupera de pe benzile pe care Muzeul de Literatura le-a inregistrat la eveniment. Sint recuperate, din fericire, citeva din inteventiile cele mai tari, Tudoran, Doinas, Bogaza…
Se ținuse mai înainte Colocviul de critică și (cred că) după aceea, cel de traduceri. Ambele publicate (parțial?, probabil bine cenzurate) în „Viața Românească”.
Și da, cuvîntarea lui Dorin Tudoran a fost fulminantă — Păunescu s-a ridicat și a ieșit din sală.
Cum interesantă a fost și cuvîntarea primului secretar județean de partid, tovarășul Ion Iliescu…
@) Belphegor
Multumesc pentru atentie! Interesant nickname!
@) MP
…de Opinia studenteasca? Cea de dinainte de 1989?! Trebuie sa fim cam de aceeasi virsta. Cred ca va facea placere sa ma citit, ca nu cred sa fi fost lucruri chiar demne de citat pe vremea aceea! Va multumesc, oricum, pentru atentie. Cele bune.
@) Autor
Da, e foarte interesant cazul d-lui Tudoran, care in poezie e cum nu se poate mai poet, unul de calibru, de durata, iar in viata de zi cu e unul din cei mai limpezi oameni de atitudine. Si nu e vorba ca e acum si de peste Ocean, desi si asta e important, ci ca a fost atunci cind numarai pe degete asemenea oameni. Eu nu sint decit un profesor de literatura, dar in anii optzeci, stateam si eu cu urechile la Europa Libera, ca tot romanul… impartial! Era, totusi, ceva reconfortant sa auzim acolo despre DT, Dinescu, Dan Petrescu, Doamna Doina Cornea, ne ridica moralul si, parca, ne simteam mai putin rusinati, desi noi nu faceam nimic!
@) Liviu Antonesei
…un Marcel, dar nu cred ca acela la care va ginditi d-voastra! N-am avut placerea sa ne cunoastem, dar va citez de multa vreme, de pe vremea Opiniei studentesti mai exact!, cu mult interes.
@) MP
Departe de tara, dar foarte implicata in ce se intimpla aici, dupa cum arata si bogata activitate jurnalistica si activitatile civice desfasurate aici. In ultima vreme, DT este foarte activ pe blogul sau, preluat recent si de VoxPublica.
Scuzati-mi indiscretia, sinteti cumva Marcel?
„N-am încotro –/ trebuie să părăsesc sărbătoarea aceasta;/ mai multe mucuri în scrumieră/ decît speranţe“. mare poezie…
In 1978, Dorin Tudoran era un poet foarte cunoscut si respectat. Dupa aceea, n-am mai stiut nimic, pina pe la jumatatea deceniului urmator, cind a intrat in opozitie deschisa cu regimul si, pe cind era in greva foamei, romanii din strainatate au organizat niste activitati in sprijinul sau, la o parte reusind sa particip si eu. Dupa aceea, la revenirea mea aici, de fapt la un interval marisor de timp, am gasit antologia de la Polirom si o culegere de articole, tot acolo editate, si mi-a facut mare placere sa le citesc pe amindoua. Ma bucara aparitia acestui articol, care ma si ne ajuta sa nu uitam o personalitate remarcabila aflata departe de tara.
In “poezia morţii”, e crucial să vezi dacă e abandon ori speranţa Învierii. Poetul apasă omul pînă la strivire. Doar unul supravieţuieşte, tertium non datur est.
@) All
Evenimentul din 1978 de la Iasi nu a fost un festival de poezii, ci niste colocvii de poezie. Desi pe parcursul lor s-au lansat carti, sa-au recitat poezii, cea mai mare parte a fost ocupata de dezbateri. Iesind ele atit de furtunoase, cele destinate celorlalte genuri literare n-au mai avut loc. Cred ca mai apucasera sa se desfosoare, ceva mai inainte, colocviile de dramaturgie.
@) Daca_nu_nu
Ca docomentul cu pricina sa stabileasca inexistenta unui cetatean pre numele sau DT. Cetatenii „de prima liga”, ca si poetii „de prima linga”, erau greu incadrabili in categorii curente!!!
Să fim serioşi? Să fim!
Bineînţeles că DT este un poet de „primă ligă”… Probabil că acest lucru i-a şi adus atâtea necazuri… Nu-l cunosc, nu l-am văzut în viaţa mea, dar am citit pe ici, pe colo… Cel mai tare m-a zguduit un document în care scria – în plină greva foamei, punctul de foc, cum ar veni, în ce priveşte activitatea „politică” a lui DT – cel mai tare m-a zguduit, spuneam, un document în care, la acea dată, scria că nu există în România un cetăţean cu numele Dorin Tudoran. Ce poate simţi un om – oricine-ar fi el, poet sau nu – când, chiar după ani şi ani, vede scris negru pe alb că, odată, în existenţa lui, el n-a existat…
Şi numai pentru acest lucru – anume că a avut puterea să treacă peste asta – şi numai pentru atâta merită felicitat.
Pe-aici, pe la noi, e o vorbă: când se face vorbire că eşti mort, măcar că nu eşti, se spune că-ţi moare moartea. Moartea lui Dorin Tudoran muri o dată.
„Muri-ţi-ar moartea” – o urare.