Pălăvrăgeala şi teroarea istoriei

Politica, istoria şi religia sînt ingrediente esenţiale ale celor 34 de romane şi aproximativ 350 de nuvele publicate de singurul scriitor arab care a cîştigat vreodată Nobelul – Naghib Mahfuz. Fie că a încercat să redea în creaţiile sale esenţa lumii egiptene tradiţionale (propunîndu-şi un ciclu de treizeci de romane, dintre care a scris doar trei), sau pe cea specifică unui Egipt modern, dar decadent, raporturile conflictuale dintre individ şi marea istorie rămîn mereu în prim-plan.   Naghib Mahfuz, Pălăvrăgeală pe Nil, Traducere din limba arabă şi note de Nicolae Dobrişan, Editura Polirom, Iaşi, 2010, 200 p.   Ca şi unele personaje din nuvelele lui Eliade, care se întreceau cu vorba pentru a se apăra de valurile unei istorii stranii ce îi invada, purtîndu-i iremediabil în direcţii nedorite, şi eroii lui Naghib Mahfuz, din microromanul Pălăvrăgeală pe Nil (1966), încearcă să-şi păstreze nealterată identitatea şi să se opună lipsei generalizate de sens a lumii burgheze printr-un soi de escapism ale cărui ingrediente sînt cuvintele şi ameţeala provocată de haşiş.   Un funcţionar în Ministerul Sănătăţii, foarte cult, a cărui unică avere este o bibliotecă impresionantă, o traducătoare la Ministerul de Externe, un director din domeniul afacerilor, un avocat-filozof, un critic […]