BAZAR DE SCRIITOR. Faţa nevăzută a României

Patru zile la Năsăud: case îngrijite, curţi cu flori şi legume, coline cu verdeaţă, căpiţe de fîn. Aerul curat şi răcoros. Oamenii destinşi, cu vorba potrivită, puţin iute şi colorată, cu simţul firescului şi al măsurii. O lume departe de asfaltul bucureştean şi de datul coatelor, unde apa de fîntînă din curtea lui nea Sandu şi a lui tanti Tiţa are gustul bun al copilăriei. Tiţa a fost în America (la fiica ei, dar a lucrat şi ca bonă), în Ungaria, s-a descurcat, chiar dacă nu ştie engleză, cu vorba repede de Luşca şi cu iuţeala unei femei care nu stă o clipă. Povesteşte cum şi-a pierdut bagajele, cum a ieşit din tot felul de încurcături, cu bun-simţ, umor şi isteţime. Au văruit casa şi au pregătit-o de toamnă. Au construit o casă şi pentru unul dintre fiii rămaşi cu ei. Îmi arată palmele, numai bătături. Monica, prietena mea, mă plimbă peste tot. Mergem la o şcoală de şoferi. E construită după standarde moderne, cu sală de studiu, cabinet psihologic, atelier de mecanică şi toate dependinţele necesare. Un morman de dosare într-un raft: toate hîrţoagele de pe lume pentru a obţine autorizaţia de funcţionare. George şi Măriuţa îmi povestesc ce […]