Libertatea de asmuţire
- 24-09-2010
- Nr. 543
-
Martin ZICK
- OPINII
- 9 Comentarii
De obicei nu mă uit la televizor şi nu citesc ziare. Consider că aceste activităţi constituie o pierdere de vreme. Am cîteva pagini de internet pe care le vizitez aproape în fiecare zi şi alte cîteva portaluri pe care le vizitez periodic. Nu am pierdut nici o ştire importantă în ultimii ani. Bineînţeles, importanţa unei ştiri e dată de interesele proprii, dar nu despre clasificări rafinate vreau să mă ocup acum – în fond, prin „importanţă“ fiecare cititor e liber să înţeleagă ce vrea. În fine, acum cîteva zile (în 9 septembrie) am urmărit preţ de vreo patru ceasuri cîteva televiziuni (tot vreo patru), schimbînd periodic de la un canal la altul. Galimatias generalizat Faptele par să se fi desfăşurat astfel: un om de afaceri a fost reţinut, împreună cu alţi doi colaboratori (prieteni, parteneri – nu are prea multă importanţă). Seara urma să se decidă arestarea. Omul este patronul unui trust de presă. Nu demult dăduse un interviu în care îşi vărsase năduful pe preşedintele ţării, cu care, din cîte se pare, este în conflict deschis, după ce la un moment dat avuseseră o relaţie „de apropiere“. Gurile rele din ambele tabere (pro şi contra) merg chiar mai departe […]
tuturor pentru aprecieri. Mă bucur că articolul vi s-a părut interesant.
Mircea, ce spui tu e o chestiune care ţine de nuanţe şi perspective. Da, pentru tine (cel din cazul menţionat în comentariu) omul cu pricina nu se bucură de niciun drept, dar pentru cei din afara cazului (inclusiv pentru complet) trebuie să se bucure. Altfel spus, în teorie el trebuie să aibă acest drept, aşa cum, tot în teorie, şi exerciţiul justiţiar trebuie să aibă drepturile lui. Iar din perspectiva presei (şi a publicului larg, străin de caz) aceasta este perspectiva corectă. Altfel spus, dacă ţipi întru cauza prezumţiei, nu „lichida” justiţia, că-ţi lichidezi temeiul propriei susţineri. Faptul că există cazuri particulare în care lucrurile nu stau şi nici nu trebuie să stea aşa nu cred că are relevanţă în contextul vizat de mine.
Un articol foarte bun. Felicitări!
Am o mică obiecţie referitoare la întrebarea retorică din încheierea lui „Galimatias generalizat”: „de ce fiecare om trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie, dar justiţia nu poate beneficia de prezumţia unui exerciţiu corect?”. Un om trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie, în cazul în care este inculpat, în faţa unui complet de judecată. Totuşi, beneficiul aceasta nu este un… musai universal. Dacă acel om m-a tâlhărit, iar eu sunt cel care i-a intentat procesul, în faţa mea nu se bucură de prezumţia de nevinovăţie. E doar un exemplu, mai pot fi şi altele.
Tot aşa, corectitudinea instrumentării unui dosar trebuie să fie prezumată de o instanţă superioară, în cazul unui recurs. În schimb, cineva din societatea civilă care, din diverse motive, şi-a pierdut încrederea în justiţia română este necondamnabil atunci când, legat de instrumentarea aceluiaşi dosar, exprimă o părere sau face un raţionament care pleacă de la prezumţia de incorectitudine.
Martin Zick este un pseudonim. A mai publicat articole in „Observator cultural”, pe care le-a semnat tot cu numele de Martin Zick. Cu butonul de „Cautare” puteti sa descoperiti si celelalte articole scrise de Martin Zick in „Observator cultural”.
Mai multe despre acest autor puteti gasi pe blogul sau: http://www.noiq.ro
Povestea este foarte simpla si nu are nimic misterios: Martin Zick ne-a propus acest text pe e-mail – asa cum a facut si la alte colaborari -, iar noi l-am publicat.
Ei, nu contează dacă autorul e Pătrăţel, Ionel sau Gigel. Sau Maricica, mai ştii. Numele autorului nu schimbă cu nimic părerile, poate numa’ percepţia cetitoriului asupra părerilor. Ceea ce nu ne dorim.
Să ne trăiască Martin şi să mai scrie, că scrie bine.
Intr-adevar, un articol de f. buna calitate.Rugam redactia sa ne dezvaluie identitatea autorului.
Mulţumesc autorului pentru acest articol, dar şi @diacriticii pentru linkul spre acest blog şi, implicit, acest articol. Îl voi urmări, blogul, constant de acum înainte.
Scris cu precizie chirurgicala. Felicitari autorului!
Exista bunul obicei redactional ca pentru autorii de notoritate mai restransa sa se insereze la finele articolelor respective cateva informatii care sa inlesneasca identificarea autorului. Materialul de mai sus, de o caltate publicistica impecabila, merita, cred, o asemenea addenda. Si noi cititorii, de asemenea ! Multumesc