„Aşteptam, pe atunci, să vă enervaţi mai mulţi“
Herta Müller în dialog cu Gabriel Liiceanu, sau cum poţi să învingi pe ringul de vorbe
- 01-10-2010
- Nr. 544
-
Marius GHILEZAN
- Actualitate
- 15 Comentarii
Gabriel Liiceanu îşi scoate şcolăreşte notiţele. Tremurul din glas îi trădează emoţia. Pe scaunul ei, laureata Premiului Nobel pentru Literatură are pumnii strînşi. Filozoful romån propune o temă legată de patrie. Autoarea germană, cunoscută pentru obsesia ei legată de dezrădăcinare, ripostează: „Aş prefera cuvîntul acasă“. Dar patria e limba, insistă amfitrionul de la Humanitas. „Sintagma a fost folosită prea des de emigranţii urmăriţi politic de naţional-socialişti“, precizează Herta Müller, întrebîndu-se, mai mult pentru sine: „Dacă limba-mi este duşmănoasă, la ce îmi foloseşte?“. Tot ea îşi dă singură răspunsul, în aplauzele celor aproape o mie de participanţi: „Patria este ceea ce nu poţi lăsa, dar nici nu poţi lua cu tine. Tîmpita asta de patrie vine cu tine. Nu scapi!“. Gînditorul romån încearcă să egaleze avansul, în partida de vorbe de pe ringul de la Ateneu: „Obsesiile dumneavoastră au fost şi ale altora“. Scriitoarea apreciază că aceia care afirmă că au fost „minoritari“, în timpul comunismului, ar fi trebuit să-şi fi dat drumul – să protesteze – pentru a se vedea că sînt „minoritari“. Aluzie fină la pretinsa dizidenţă a unora. Gabriel Liiceanu nu poate ieşi din corzi. Insistă: „A fost o generaţie care nu s-a simţit niciodată acasă în […]
[…aha, deci de fapt nimeni nu e interesat]
Felicitari Marius Ghilezan!
N-a fost nevoie de lupa….
Nu trebuie sa va dau eu „caseta” – se gaseste, pentru oricine e interesat, pe youtube:
http://www.youtube.com/watch?v=dC2xXcY-z3w
http://www.youtube.com/watch?v=t0crgPT9KU0
http://www.youtube.com/watch?v=iTPDAQCGlbk
http://www.youtube.com/watch?v=k-ebqrCukUo
http://www.youtube.com/watch?v=x3ToS-driX0
Diavolul se ascunde în detalii. Mă bucur că mă urmăriţi cu lupa. Poate vă faceţi un pustiu de bine şi-mi daţi şi mie caseta să mă corectez, spre dreapta şi corecta judecată.
Păcatul meu e că n-am umblat niciodată cu aparatele de înregistrare.
„Aici sunt la circ” – in original era „Asta ESTE circ”.
Macar nu mai folositi ghilimelele, mai ales cand e vorba de o persoana de asemenea calibru. Care, in opinia mea, merita minimul respect de a fi citata corect.
D-le Marius Ghilezan, ati citat gresit si prescurtat ceea ce a zis Herta Muller la Atheneu (si ati pus intre ghilimele). Iar chestiunea cu „gaurile” era interpretata total altfel, ca sa nu mai zic ca dumneai a zis „context”, nu „colaj”. Cine asculta discutia originala se poate convinge ca nu caut nod in papura, erau cu totul alte nuante.
„Asa, carevasazica: „In alte tari, intelectualii …” In care alte tari, ma rog? In Romania, in care voi, scriitorii svabi n-ati scos un mieunat, ati asteptat, tremurand – de atata simt… civic – sa fiti extrasi, de par, de catre statul german, contra muuulte marci nemtesti? „In alte tari…intelectualii…” – care tara? In Germania Federala?, unde „intelectualii se ocupa…” Dar parca voi, svabii din Banat, aveati alt crez politic, va ziceati neomarxisti, ii badjocoreati pe parintii vostri, acuzandu-i de nazism, iar ca sa va pregatiti viitorul de aur, taceati ca pestii cei curajosi, faceati pactul cu Diavolul si invatati-fara-profesor-holocaustologia – astfel ati devenit mai ca-ca decat pa-pa: de ce nu v-ati „refugiat” voi in Republica Sovietica nemteasca, mai tovarasi Genosseni svabi, unde va era locul?
„Scriitorii si artistii din Romania nici macar nu au vrut sa discute despre problemele colaborationismului” – iata o afirmatie iresponsabila. Domnia ta, cat timp a vietuit in Romania, a discutat ceea ce le reprosezi romanilor ca nu facusera?
Eu, in Romania, am facut ceea ce trebuia sa fac, ceea ce era normal sa fac: ma exprimam in public si suportam consecintele – ce facea, Domnia ta, in acel timp? Macar ti se auzea – la Timisoara – respiratia invocata in titlul unei carti, de atata curaj nemtesc?”
Ce se mai poate adauga? Doar diferenta, de la cer la Pamant, dintre Paul Goma si Herta Muller!
In august 1977, 40000 de mineri ai Vaii Jiului s-au ENERVAT pe Ceausescu si regimul lui criminal.
Unde s-a aflat si ce atitudine a luat atunci Herta Muller? Dar Gabriel Liiceanu? Si chair TOTI intelectualii din Romania de la acea vreme?
Ipocrita Herta Muller, precum si toti intelectualii generatiei sale, NU au dreptul sa emita judecati, ci sa fie JUDECATI MORAL pentru ca nu s-au „ENERVAT” si SOLIDARIZAT cu zecile de mii de mineri revoltati ai Vaii Jiului!
Bleah, ipocrizii si jigodisme!
Domnule Florin Muller, daca ADEVARUL nu este accesibil ,nu este inteles de majoritate (ma refer la gloata), atunci adevarul este doar o planeta indepartata dintr-o alta galacsie.Intr-o tara ca Romania , in care 90% din populatie poseda un „vocabular” de 300-350 de cuvinte , care pe zi ce trece se reduce la notiunile primare, ADEVARUL ca sa poata fi inteles si asumat (eventual) trebuie sa fie „un gest de fronda, eroic,” explicat „boborului” in cuvintele vocabularului uzual. Ori marea CALITATE a scierilor doamnei Herta Muller e tocmai caracterul de universalitate, de faptul ca este inteleasa de majoritate.” Adevarul ” grupului de la Paltinis pentru „bobor” este planeta indepartata dintr-o alta galacsie. De altfel nu-i prima oara cand „finetea subtil intelectuala” acopera si incearca sa explice oportunismul, ca sa folosesc un eufemism al abjectului compromis….N.B. Domnule Muller Florin, nu confundati DIZIDENTA civilizatiei catolice din Polonia ,Cehia, Slovacia si Ungaria cu …compromisul jalnic al ortodoxiei slavone din Romania. Va felicit ca faceti parte din grupul „subtil” si „profund intelectual”. Avand astfel de grupuri avem speranta ca in curand….vom disparea.
Este de respectat tipul de rezistenta in ordine morala al doamnei Herta Muller. De ce insa, domnia sa, trateaza cu cinism tipul mai subtil, mai profund intelectual, mai formativ, al grupului de la Paltinis, editarea in conditii dificile de catre Gabriel Liiceanu (impreuna cu mentorul sau, Constantin Noica, si de prietenii sai de atunci) a dialogurilor Platon, publicarea Jurnalului de la Paltinis, a Epistolarului. De ce ar trebui laudata, in termenii de demult ai cultului personalitatii, noua laureata a Premiului Nobel, si aruncata in derizoriu lupta de rezistenta pentru constructia unei reale culturi umaniste (Repere pe drumul gandirii, Tragicul, etc.) in conditiile de subzistenta ale anilor 80? De ce uitam cu atata usurinta si aruncam in „lada de gunoi a istoriei” gesturile non-teatrale de fundamentare a unui spirit real critic generat de lucrarile unor G. Liiceanu, A. Plesu, dar si ale unor ganditori de stanga precum Ion Ianosi. Sa recitim Optiuni pentru a vedea amaraciunea acestui intelectual evreu care a drenat prin spiritul sau atatea culturi: romana, rusa, germana…Optiuni nu este o opera de rezistenta prin cultura? Conteaza numai gesturile declamatorii sau si temeinicia formativa pentru generatia care atunci (in 1989) avea 20 de ani? Pentru noi cei de atunci, acest al doilea tip de rezistenta a fost mult mai relevant decat un gest de fronda, eroic, si prin aceasta circumscris neantului, terorii si sfarsitului.
@reflector,
Îmi închipui că ,atunci cînd scrieţi aşa :
..\”dacă dna H.M. era atât de curajoasă şi înainte de 1989, mă întreb, DE CE nu a rămas în ţară pentru \”a se enerva mai mult\”.?.
n-aţi citit cu atenţie , ceea ceDoamna H.Muller a spus aici :
\”Timpul lui Franco a trecut“, şi aminteşte cum firul care o lega de „acasă“ s-a întreupt, „atunci în 1987, cînd am fost dată afară“ (din ţară – n.r.). \”
Iar cînd spuneţi asta :
\”Şi apoi, nu văd ce anume o îndreptăţeşte pe domnia sa – mai mult decât pe alţii, care chiar au avut un statut de dizident şi au suportat toată \”gama\” ostracizărilor prea bine-cunoscute \”
…întrevăd ca aveţi o mică frustrare ,care să vă îndreptăţească sa fiţi supărat ,întrucît v-aţi aflat printre acei \”alţii,care au avut un statut de dizident\”?. Dacă este aşa ,nu inteleg ,de ce vă ascundeţi identitatea şi nu spuneţi, în ce a constat dizidenţa d-voastră ?
Eu sunt de parere că nu este cazul să staţi
în anonimat , ptru că ar fi nedrept sa nu vă cunoască lumea .
Spre deosebire de d-voastră ,eu sunt de acord ,dar numai cu prima parte ,cu ceea ce spune dînsa aici :
\”În România n-a fost o disidenţă organizată, Radu Filipescu sau preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa erau singuri, ceea ce nu s-a întîmplat în alte state foste comuniste.\”
Sunt de acord cu asta ,deoarece este adevarat :la noi (in Romania) nu a fost o disidenţă organizată .Cînd spun aşa , mă gîndesc la intelectualitea românească ce nu numai că nu s-a organizat ,dar nici nu a fost în stare să se solidarizeze cu puţinii care chiar au facut ceva ,în scopul denunţării totalitarismului comunist .
Pe mine mă nemulţumeste faptul că doamna H.Muller, nu a dat decît două exemple de disidenţi autentici ,întrucît mi se pare nedrept ca dumneaei să nu cunoască ceea ce a facut în anii \’80 poetul Viorel Padina .Chiar să nu fi auzit domnia sa ,de \”Apel către Europa \”,de \”Poemul de oţel \”si \”Semizdatu \”Nu\” -documente şi scrieri autentic anticomuniste şi de rezistenţă prin cultură , întrucît sunt o radiografie ,atît a cauzelor şi efectelor comunismului ,dar şi a neputinţei ,laşitatii şi indiferenţei confraţilor săi(intelectualitatea vremii ) de a se constitui ca un vîrf de lance impotriva dictaturii ? Este clar că nici dînsa nu a auzit de el ,dacă nu l-a pomenit ,dar nu-mi este clar motivul ptru care nici pînă acum aceşti confraţi ai poetului V.Padina, tac şi nu recunosc cu demnitate şi curaj că ,unii dintre ei nu l-au sprijinit ,fie din laşitate ,fie din indiferenţă si neputinţă ,iar alţii l-au si trădat ,turnîndu-l la securitate.
Iată ,ptru cine nu cunoaşte ,care sunt faptele domnului V.Padina.
http://viorelpadina.wordpress.com/2010/10/02/poveste-lui-ave-5-paun-da-cu-ochii-de-bomba/#comments
După ce veţi citi \”Apel catre Europa \”, \”Povestea lui Ave \”,\” Epistolar Iepocal \” si \”Poemul de oţel\”,precum şi dovezile că securitatea l-a urmarit pas cu pas ,ţinîndu-l sub \”obroc\” ,ca şi numele informatorilor securităţii care l-au turnat ,cred că vă veţi convinge că am dreptate .In caz că nu vă veţi convinge ,vă rog să demonstraţi cu faptele acelor \”alţii\” pe care- i cunoaşteţi sau ,poate, chiar cu ale d-voastră,de ce ,nu ?
Domnule sau doamna „reflector” regret, sunteti una din persoanele impotriva carora se indrepta „judecata” hertei müller … sau o prógenitura a celor vizati … altfel nu e explicabila lipsa de logica a ceea ce exprimati mai sus.
Simplă curiozitate: dacă dna H.M. era atât de curajoasă şi înainte de 1989, mă întreb, DE CE nu a rămas în ţară pentru „a se enerva mai mult”, alături de cei care s-au revoltat, la propriu, fiecare în felul lui??!!
E uşor să „aştepţi” revolta altora, de la distanţă, după ce ai părăsit baricadele totalitarismului!
Şi apoi, nu văd ce anume o îndreptăţeşte pe domnia sa – mai mult decât pe alţii, care chiar au avut un statut de dizident şi au suportat toată „gama” ostracizărilor prea bine-cunoscute – să se erijeze în Instanţa supremă a moralităţii?! Cu atât mai mult cu cât domnia sa a „dezertat” pur şi simplu din „ghetoul” totalitar? Nu toţi au avut această posibilitate!Cred totuşi că puţină eleganţă verbală, nu i-ar fi stricat acestui proaspăt laureat al Nobelului! Chiar dacă mulţimea
i-a aplaudat…contrele!
Est modus in rebus!
In sfarsit,o femeie a pus punctul pe i!Ne place,nu ne place,pe asta sta Romania:fostii activisti si progeniturile lor,,,Secu\’\’, conduc nestinghiritzi destinele noastre.Liiceanu,daca era intzelept,statea acasa la…editura,pe care a achizitzionat-o in calitate de ,,disident\’\’,nu-i asa?
Aplauzele cu care a fost rasplatita de mai multe ori scriitoare, demonstreaza,daca mai era nevoie,ca tot romanul asa gandeste,dar ce folos?
Superba prezenta a Doamnei Herta Muller a deranjat pe multi.Si o parte din ei,erau in sala.