FILM. Morgen – molcom

După o serie de scurtmetraje stilistic diferite între ele, Portret de familie, Amatorul, Megatron (Palme d’Or) şi un documentar controversat (Luni), Marian Crişan debutează în lungmetraj cu filmul Morgen. Cîştigător a patru premii la Locarno (printre care şi Premiul Special al Juriului), Morgen e dezarmant de simplu şi uman. Oricît de greu impresionabil ai fi, nu poţi rămîne rece în faţa unei poveşti atît de tuşante despre bunătate.   Deşi tratează o temă universal valabilă, aceea a fraternităţii dintre doi străini, ceea ce face filmul credibil e ceea ce unii numesc „spiritul locului“. Mulţi spectatori strîmbă din nas la auzul acestei expresii şi uită că majoritatea operelor cinematografice sînt valoroase şi datorită unui regizor capabil de o percepţie autentică spaţiului. Într-un masterclass ţinut la TIFF, Wim Wenders sublinia importanţa specificităţii locurilor în dinamica poveştii. Exemplul dat a fost Cer deasupra Berlinului, al cărui scenariu a fost scris după numeroase plimbări prin metropola Germaniei. Privirea care-ţi permite să înţelegi mediul prin tot ceea ce-l defineşte, de la cultură, clădiri şi străzi, pînă la oameni, obiceiuri şi relaţii, e una eminamente necesară. Fără ea, un film ar fi ca un schelet uman ce seamănă izbitor de mult cu oricare altul.   Nelu (András […]