Nr. 545 (33)

Peruanul Mario Vargas Llosa a cîştigat Premiul Nobel pentru Literatură în 2010, a anunţat joi Academia Suedeză. Comitetul suedez a afirmat joi ca Vargas Llosa a fost recompensat pentru „cartografierea structurilor puterii şi pentru imaginile energice ale rezistenţei, revoltei şi infrîngerii individuale“. Mario Vargas Llosa s-a născut în 1936 la Arequipa (Peru) și a copilărit în Bolivia împreună cu mama și …

A FOST   - EUNIC – Budapesta. Începînd cu 1 octombrie, inelul budapestan de reţea al Asociaţiei Europene a Institutelor Culturale – EUNIC va fi condus timp de un an de Brînduşa Armanca, directoare a Institutului Cultural Român de la Budapesta, în echipă cu doi vicepreşedinţi, directori ai Institutului Francez şi ai British Council. EUNIC – Budapesta, fondată în 2007, are în prezent …

Pînă la urmă, ce a spus Herta Müller, de fierbe întreaga lume culturală? De fapt, ce a supărat într-atîta, încît „greii“ culturii române (Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu) simt nevoia să intervină? Ce s-a întîmplat, de fapt, la Ateneul Român, în seara zilei de luni, 27 septembrie 2010? De unde acest dispreţ faţă de afirmaţiile Hertei Müller? Şi, mai ales, de unde dispreţul …

Agentiadecarte.ro a publicat o scrisoare deschisă adresată lui Mircea Vasilescu, redactor-şef al revistei Dilema veche, de către scriitorul Şerban Foarţă. Publicăm această scrisoare.   Domnule Vasilescu, dragă Mircea, întrucît dl Sever şCotoiţ Voinescu, deţinător, la Dilema veche, al unei rubrici permanente, anume Axa dus-întors, e, în opinia mea, un personaj nefrecventabil, mă văd constrîns a-mi înceta colaborarea, tot permanentă, la această foaie, …

Scrisoare deschisă adresată doamnei procuror general, Laura Codruţa Kovesi, şi domnului ministru al Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş   Doamnă Procuror General, Domnule Ministru, În disperare absolută de cauză, subsemnatul, Alexandru Muşina, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania“ din Braşov, membru al Uniunii Scriitorilor din România, mă adresez dumneavoastră pentru a vă aduce la cunoştinţă o situaţie care ar fi …

Scriam în numărul 312, din martie 2006: „În Italia, pe stradă, ai impresia că nimeni nu munceşte, dar toată lumea se simte bine. Dacă citeşti presa sau te uiţi la televizor, asculţi radio, atunci afli că economia e suptă de caracatiţa mafiei. Pe de altă parte, din statisticile publicate periodic de organisme internaţionale care nu par să fie în mîna mafiei italiene, afli că Italia …

Anul 2010 înseamnă pentru prozatoarea Gabriela Adameşteanu apariţia unui nou roman:Provizorat. Un roman de dragoste şi o frescă socială a secolului al XX-lea, un adulter peste care istoria presează continuu, sufocînd destinul celor două personaje principale, Letiţia Branea şi Sorin Olaru. Provizorat este o carte despre putere şi fragilitate, despre cum universul intim ajunge să fie maculat de o istorie perversă. În acest …

După relansarea Drumului egal al fiecărei zile, după republicarea în seria Opere (I, II) a romanelor Dimineaţă pierdută şi Întâlnirea, precum şi a nuvelisticii, Gabriela Adameşteanu propune un volum nou,Provizorat, ce poate fi considerat, din anumite puncte de vedere, o continuare, o împlinire a cărţii de debut. Dar asta doar în sensul reluării unor personaje şi a dispunerii cronologice a unor evenimente.   …

Ce anume din substanţa naraţiunii dă motivaţia titlului romanului Gabrielei Adameşteanu, Provizorat (Iaşi, Editura Polirom, 2010, 448 p.)? Aş crede că este vorba despre modul în care traversează istoria biografiile protagoniştilor. Azvîrlindu-i dintr-o parte într-alta a vieţii sociale, de la apropierea de impetuoşii politicieni interbelici, alunecaţi în numai cîţiva ani din democraţie spre totalitarismul brun, iar apoi azvîrliţi în marginalitatea extremă a temniţei, tîrîţi în …

Este foarte interesant de urmărit cum şi-au continuat formula specifică prozatorii pe deplin afirmaţi, unii aproape clasicizaţi înainte de 1989, în condiţiile unei libertăţi de exprimare şi de alegere a subiectelor care, pentru unii, a putut părea chiar inhibantă. Ceea ce înainte asigura o audienţă maximă, măcar pentru că ataca unele subiecte tabuizate, care ţineau de trecutul recent, în pliurile căruia se putea citi prezentul …

Una dintre întrebările rostite din ce în ce mai des în ultima vreme legat de tema comunismului şi a traducerii în literatură a vechilor traume provocate de acesta se referă la rezistenţa acestui tip de literatură, în sensul longevităţii unui tip de roman care părea să-şi fi mai epuizat din resurse demne de exploatat şi, oricum, să fi provocat deja un fenomen de suprasaturaţie. …

Cu romanele sale Drumul egal al fiecărei zile, Dimineaţă pierdută, Întîlnirea,Provizorat şi volumele de povestiri Dăruieşte-ţi o zi de vacanţă şi Vară-primăvară, publicate de-a lungul a 35 de ani de viaţă literară, Gabriela Adameşteanu nu e o scriitoare prolifică. E, însă, în toate succesivele reeditări ale cărţilor ei, o rescriitoare prolifică, efect al complicatului proces de relectură circulară, în expansiune. Mai mult decît atît, chiar …

Cutremurătoare, sobră şi, în acelaşi timp, de o remarcabilă discreţie, traversată de politeţea disperării, cum o numeşte Marc Riglet în cronica sa din L’Express, cartea lui Guillaume de Fonclare, Dans ma peau (Éditions Stock, 2010), pe care Editura Spandugino o publică în traducerea remarcabilă a Anei Mihăilescu, sub titlul foarte inspirat Prizonier în propriul corp, reprezintă una dintre acele rare ocazii de lectură ce …

Valery Oişteanu afirmă, cu orice prilej, că, pentru a fi un poet adevărat, trebuie să duci o viaţă interesantă. Stabilitatea spaţială şi rutina temporală, care marchează existenţa omului comun, alungă poezia. Scriitori ca Hemingway sau Conrad au căutat experienţa-limită, adică aventura. Valery Oişteanu nu este un aventurier, ci un explorator. Călătoreşte mult, pînă la marginile lumii, citeşte autori ieşiţi din comun, discută aprins cu …

Carlos Ruiz Zafon, autor care a debutat, în 1993, cu cartea pentru copii Prinţul ceţii (recompensată cu Premiul Edebé), a devenit, prin scrierile sale ulterioare, Palatul de la miazănoapte (1994), Lumini de septembrie (1995) şi mai ales prin Marina (1999) şi Umbra vîntului (2001), una dintre cele mai originale voci ale romanului contemporan – european, şi nu doar spaniol. Zafon reuşeşte să revigoreze ceea …

Andrés Barba este un scriitor spaniol contemporan. Ni l-a revelat, cu mult entuziasm, distinsa traducătoare de literatură bună care se dovedeşte, în continuare, Luminiţa Voina-Răuţ. O frumoasă carte despre traduceri şi traducători, cu mirifica lume şi munca tenace de a îmblînzi limbi străine şi a stoarce cuvintele de noi semnificaţii, este urmată de o exemplificare concretă. Avem la îndemînă, în frumoase haine prêt-à-porter româneşti, romanul …

Volumul de faţă încheie şi împlineşte o întreprindere de anvergură: aceea de a reda în româneşte toate tratatele lui Plotin într-un efort solitar de traducere, spre deosebire de cealaltă versiune (apărută între 2003 şi 2007 la Editura IRI), care este rezultatul unei munci în echipă. Cele două proiecte de traducere se disting şi prin faptul că, în timp ce versiunea de la IRI urmează ordinea …

În aproape toate documentele Securităţii reproduse în Eu, fiul lor se observă, pe lîngă gradele diferite de prezentare distorsionată şi „interpretare“ a realităţii date, o distorsiune a limbajului însuşi. În grila unei lecturi ficţionale, aceasta ar degaja efecte apreciabile din sfera comicului şi a absurdului, concurînd în nu puţine rînduri performanţele teatrului ionescian. Astfel, o „NOTĂ-ANALIZĂ privind desfăşurarea urmăririi informative a numitului TUDORAN DORIN“ ne …

N-am habar pe bune dacă există vreun agent literar în România. Nu dintre cei care aduc autorii străini spre edituri, care le negociază contractele – asemenea mijlocitori de importuri ştiu că sînt. Mă refer la aceia care ar trebui să se ocupe de publicarea autorilor autohtoni, ca să se delecteze, pe lîngă americani, francezi şi alţi crunţi imperialişti, şi patagonezii, şi mongolii, şi burundezii …

Cer scuze cititorilor mei (cîţi or fi ei?) pentru lunga absenţă din paginile Observatorului. Diverse impedimente de ordin personal şi/sau profesional m-au făcut să întrerup vreme de cîteva luni rutina – de ce să nu recunosc? – plăcută (şi uneori odihnitoare chiar) a scrierii, la sfîrşit de săptămînă, a „intersecţiilor“. Multe s-au întîmplat în decursul verii, atît în lume, cît şi în paginile revistei; ce …

Există o critică perenă la adresa vieţii mistice, care vede în retragerea contemplativă din lume o ieşire din realitate şi un refugiu utopic într-o dimensiune spirituală inexistentă. În fapt, chiar „mistica“ şi „contemplaţia“ pot fi cuvinte derutante, mai ales cînd sînt legate de nişte aşteptări confuze, magice sau chiar „hipnotice“. Critica la adresa misticismului îşi are temeiurile sale, atunci cînd e vorba de falsa mistică, …

Pentru mine, omul este un animal social, dar şi un animal sălbatic. Nici nu ne dăm seama cît de nepreţuită este sălbăticiunea din noi. Cînd am simţit nevoia să povestesc despre tatăl şi mama mea, despre oamenii pe care i-am întîlnit, am înţeles că fiinţa extrem de volubilă şi de sociabilă care sînt renunţă la o parte din sălbăticia care m-a locuit dintotdeauna şi pe …

- Teatrul Nottara, Bucureşti Aniversarea de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov Regia: Vlad Massaci Scenografia: Ştefan Caragiu Ilustraţia muzicală: Cristi Juncu Mişcarea scenică: Mălina Andrei Cu: Alexandru Repan, Catrinel Dumitrescu, Emil Hossu, Ion Grosu, Ada Navrot, Dan Bordeianu, Camelia Zorlescu, Corneliu - Dan Borcia, Gabriel Răuţă, Raluca Gheorghiu, Lucian Ghimişi, Cristina Păun, Mihaela Subţirică, Andrei Japhet, Raluca Jugănaru, Ionuţ …

Trei prieteni vechi. Trei tipuri complet diferite. Serge (Şerban Pavlu) – medic, uşor bovaric, snobel, cochetînd cu arta şi cu trendurile moderne. Marc (Vlad Zamfirescu) – inginer, cinic, dur, nonconformist în genul „ce-i în guşă şi-n căpuşă“. Ivan – meserie nedefinită, slab de înger, nerealizat, bun de pus pe rană, împăciuitor, sac de box pentru ieşirile celorlalţi. Ce-i uneşte? Nu se ştie. Nici …

A investi, pe perioadă de criză, într-un foarte tînăr regizor, mai ales cînd proiectul său vizează un spectacol după o piesă de Henrik Ibsen, este un gest pe care puţine teatre şi l-ar asuma. În ciuda riscurilor pe care receptarea unui astfel de spectacol ar fi putut să le implice, Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila a ales să-i acorde încredere lui Vlad Cristache, proaspăt absolvent …

După o serie de scurtmetraje stilistic diferite între ele, Portret de familie, Amatorul, Megatron (Palme d’Or) şi un documentar controversat (Luni), Marian Crişan debutează în lungmetraj cu filmul Morgen. Cîştigător a patru premii la Locarno (printre care şi Premiul Special al Juriului), Morgen e dezarmant de simplu şi uman. Oricît de greu impresionabil ai fi, nu poţi rămîne rece în faţa unei poveşti atît de …

Debutul în lungmetraj al lui Marian Crişan, cu Morgen, are şanse mai mari să-şi vadă identificat şi recunoscut cu probitate locul cîştigat, în mişcarea inedită din care face parte, în cadrul Noului Cinema şi în istoria filmului românesc, în general. Fiindcă e puţin probabil să se repete imediat şi mecanic recentele aproximaţii uneori daltoniste, cu care au fost întîmpinate producţiile precedente ale aceleiaşi mişcări: miniaturile …

Joi, 30 septembrie 2010, a avut loc la Elite Art Gallery vernisajul expoziţiei Arhitecturi florale a pictorului Florian Lucan. În cei aproape doi ani care au trecut de la ultima „personală“ (de la Institutul IRECSON), artistul a participat cu lucrări mai vechi sau mai noi la trei expoziţii de grup (Galeriile Orizont, Veroniki Art şi Elite Art) continuînd să lucreze (şi implicit să experimenteze) …

În perioada imediat postrevoluţionară, dar o vreme destul de lungă!, genul meu preferat era pamfletul. Citeam şi scriam pamflete într-o veselie. Dar asta nu venea neapărat dintr-un uriaş talent în domeniu, cît din incapacitatea de a dialoga, din imposibilitatea de a crede că pot avea şi ceilalţi dreptate. A trebuit să am parte de prima mea ieşire în străinătate, participînd la începutul verii anului 1990 …

Noua clădire a Operei din Copenhaga – despre care arhitecţii afirmă că este una dintre cele mai moderne spaţii destinate teatrului liric din lume şi că a fost gîndită nu pentru prezent, ci şi pentru viitor – este amplasată pe insula Holmen, peste… apă de castelul Amalienborg, reşedinţa de iarnă a familiei regale daneze. Ajungi cel mai uşor la ea cu o linie rapidă de …

Herta Müller este o scriitoare germană care a luat Premiul Nobel. Întîmplarea vieţii ei – nu a fost o opţiune anume, precum limba în care scriem sau pe cine iubim – a fost faptul că s-a născut în România. Acest detaliu i-a călăuzit destinul. Apoi, totul a venit de la sine. Şi deportarea celor apropiaţi şi a conaţionalilor ei (subiect practic necunoscut marelui public român, …

ON-LINE   În luna august, publicam aici un articol cu titlul „Vara împăcării noastre?“, așa, cu semn de întrebare, încercînd să descifrez în ultimele întîmplări din sefeul românesc, în ultimele luări de poziție, ceva care să ducă (măcar asimptotic, ziceam pe vremuri) spre o situație normală (unii îi zic ideală) în fandomul românesc renăscut. Că de renăscut a renăscut, asta e clar, se petrec …

ON-LINE   Împărăteasa Maria Tereza, se aşează la biroul imperial şi scrie o epistolă care vrea să-i zădărnicească cizmarului Ahasverus tumultul păşirii şi să stabilească ferm unde, prin Banat, nu e slobod să păşească. Ar fi putut adăuga în scrisoarea sa că rătăcitorul e „un bărbat fără vârstă“ (d’Ormesson, p. 48) că ar fi putut la fel de bine să aibă treizeci şi cincizeci de …