AVALON. O intersecţie metodologică
- 15-10-2010
- Nr. 546
-
Ovidiu PECICAN
- Rubrici
- 2 Comentarii
Apariţia cărţii Zgomote. Eseu despre economia politică a muzicii (Bruits. Essai sur l’économie politique de la musique, Paris, PUF, 1977, 304 p.; ediţia a doua revăzută şi adăugită – 2001) a lui Jacques Attali a marcat o dată, cu treizeci de ani în urmă, în înţelegerea dimensiunii antropologice a istoriei. Volumul a fost însă şi prilejul inaugurării unei intersecţii metodologice care se lasă descrisă drept utilizarea muzicii pentru înţelegerea lumii şi profetizarea viitorului, aşadar pentru utilizarea sunetului – de la zgomot, bruiaj pînă la muzică şi aşezare a lui în contexte armonice – ca decriptor al socialului şi politicului. Numai că inovaţiile la nivelul instrumentarului şi al abordării nu se încheie cu asta. O altă noutate metodologică este aşezarea, la baza intuiţiilor filozofico-istorico-muzicale ale autorului, a unei vaste şi celebre compoziţii picturale renacentiste din Ţările de Jos: tabloul lui Breugel Lupta dintre Carnaval şi Post. După cum observa un comentator al lui, Theodore Gracyk, în 2002, „Attali crede că pictura şrespectivă – n. m.ţ este o profeţie simbolică briliantă a ideilor lui despre muzică, gălăgie şi politică“. Atrag atenţia aici asupra faptului că noise din textul lui Gracyk este corespondentul englez al lui bruit, ambele putînd fi traduse, în funcţie […]
Fie si din oportunism, dar bine macar ca au tradus, daca e interesanta cartea.
Maestre, ai nostri au tradus din Attali din oportunism. Era pe atunci mare mahar in sistemul economic, a fost mai apoi si apropiat al lui Mitterand, asa ca baietii lui Haulica de la SECOLUL XX s-au gindit ca da bine sa ai ceva si in romana din scrisul lui. Pacat ca nu s-a continuat, autorul merita.