FANTASY & SCIENCE FICTION. De ce scriu SF?

ON-LINE   Ca să n-avem vorbe la proces, e bine să precizez din start că SF-ul din titlul acestui articol trebuie văzut mai larg, în sensul domeniului SF/F/H cu variantele lui mioritice. Dar pentru că, vorba poetului, toatea astea ar trebui să poarte un nume (am evitat formula „trebuiau“), să le zicem SF. Şi-acum întrebarea: de ce scriu SF? Pot să încerc să încheg un răspuns gîndindu-mă? Amintindu-mi? De ce ar scrie SF cineva care şi-a petrecut adolescenţa (pînă pe la vreo treizeci de ani) scriind poezie? Multă, multă poezie… Sau, poate, mai corect ar fi să spun poezii? O fi fost datul naţiei („românul s-a născut poet“), combinat cu varianta lirico-stahanovistă („că nu e om să nu fi scris o poezie“)… Nu ştiu. Adevărul e că, pe la optsprezece ani, comisesem deja prima proză, un fel de fantastico-absurdo… nu ştiu ce kafkian. Nici nu era prea rea povestioara aceea. Mai pe la douăzeci şi, deja proza se îmbina – dacă nu armonios, măcar des – cu poezia. Realismul magic, Ştefan Agopian erau modele, tipare pe care mergeam. Cred că sînt cele mai apropiate exemple pe care le pot da pentru a răspunde la o întrebare gen: şi ce fel […]