„Primul promotor al rasismului biologic în România“
Interviu cu Peter MANU
- 19-11-2010
- Nr. 551
-
Ovidiu ŞIMONCA
- ÎN DEZBATERE
- 3 Comentarii
Cum a apărut interesul dvs. pentru Nicolae Paulescu? În vara anului trecut, am descoperit, în timpul unei plimbări, un obelisc de granit, lîngă garajul Muzeului de Științe Naturale din New York. Pe el erau înscrise numele celor 307 americani care primiseră, pînă atunci, Premiul Nobel. Am aflat, puțin mai tîrziu, că este singurul monument în memoria celor care au făcut să se vorbească despre Statele Unite în acest fel. Am scris un articol despre rolul neînsemnat pe care îl ocupă Premiul Nobel în psihologia colectivă a Americii, pentru revista Viața Medicală din București. Pentru acest articol, am încercat să aflu și cum e privit Premiul Nobel în România. Pe Google, cuvintele „Nobel“ și „România“ au adus mai mult de 4.000 de referințe la Nicolae Paulescu. Toate acestea susțineau teza „Nobelului furat“ de către cercetătorii canadieni, care au izolat insulina ca agent terapeutic. Am căutat, pe Internet, Arhiva Nobel și am constatat că Paulescu nu a fost niciodată propus pentru Premiul Nobel, deci nu existase nici șansa să primească distincția, nici oportunitatea unui furt. Mi s-a părut ciudat că atît de mulți oameni din România cred că lui Paulescu i s-a făcut o mare nedreptate, fără să cunoască procesul prin care […]
despre antisemitismul afișat deschis de savantul Paulescu se știe de 8o de ani, de aceea nici nu s-a prea vorbit despre Paulescu în anii de după 1944, dar el și-a asumat cu un fanatsim absolut în ireversibil ura față de „rasa evreiască”.
În privința acordării premiului Nobel nici nu se poate vorbi de o negare a meritelor sale, pur și simplu Academia și forurile competente nu s-au ocupat de promovarea sa la premiere. restul sunt speculații.
Din textul articolului, se confirma zic eu, postura lui Paulescu vis-a-vis de descoperirea insulinei: „și a fost primul care a dovedit că acest extract ameliorează metabolismul grăsimilor și al proteinelor, la cîinii cu diabet experimental.” Acest adevar publicat a fost adjuvantul pentru ceilalti cercetatori, ca se afla pe calea cea buna, ca trebuie insistat pe drumul asta. In concluzie, Paulescu a fost renegat datorita pozitiei sale antesemite, si nu din pricina meritelor stiintifice, care din acest motiv au fost „atenuate”.
poate ar fi util sa vedem si documentele cu pricina.
mi se pare cam ciudat sa se descopere dupa atit de multa vreme asa ceva…