Comunismul revizitat de Traian Băsescu
- 03-12-2010
- Nr. 553
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 8 Comentarii
În filmul lui Andrei Ujică, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, există o lungă secvenţă, din 1973, filmată în Aula Universităţii din Bucureşti. E momentul în care Nicolae Ceauşescu primeşte titlul de Doctor Honoris Causa. Cel care susţine laudatio şi îi înmînează titlul este Paul Niculescu-Mizil, pe atunci preşedintele Comisiei Superioare de Diplome. Se întîmpla în 1973, anul în care Ceauşescu împlinise 55 de ani (pe 26 ianuarie) şi fusese sărbătorit şi preamărit „de întregul popor“. În anul 1973 este prima dată cînd ziua de naştere a lui Nicolae Ceauşescu devine sărbătoare naţională. Tot în acel an, Adrian Păunescu preia conducerea revistei Flacăra, transformînd-o dintr-un magazin ilustrat, cu actori sau cu peisaje pe copertă, într-un instrument de propagandă. Înscăunarea lui Adrian Păunescu la Flacăra este în strînsă legătură cu Nicolae Ceauşescu, care îi spune noului redactor-şef: „Sper ca Flacara să fie o adevărată flacără!“. Iar Adrian Păunescu scrie primul editorial pornind de la acel comandament, trasat de secretarul general al PCR, subliniind urgenţa prezenţei „flăcării revoluţionare“ în acele timpuri. În 1974, Nicolae Ceauşescu devine primul preşedinte al României socialiste, primind sceptrul de la Ştefan Voitec. În 1974 are loc şi Congresul al XI-lea al PCR, manifestare de „deplină adeziune“ şi de aducere […]
Englezul spune ca examenul budincii consta in consumarea acesteia. Va invit sa observati reactia \”intelectualilor lui Basescu\” (INCLUSIV Liiceanu) la volumul in care unii dintre colaboratori \”indraznisera\” sa ia nota si distanta critica fata de \”\’telectualii lu\’ Basescu\” (Sorin Adam Matei, Mona Momescu, \”Idolii forului\”. \”Primatul\” apartine lui Vladimir Tismaneanu, dar \”indignarea publica\” tuturor celorlati et ejusdem farinae. NUMAI \”incidentul Paunescu\” justifica indepartarea simbolica a lui Liiceanu de TB? Stam prost, mizerabil!!!
Cealalta leguma zicea ca nu iesim din troaca. Eu cred ca nu reusim sa facem in Romania altceva decat ceorba. Ma rog, amprenta durabila a turcocratiei, a bizantinismosmanlismului cu iz mioritic.
Ca una zice si-alta face prezidentul nostru ales,vedem cu totii.Cum s-o numi asta,oare ?
Ca si condamanarea comunismului se dovedeste a fi,pana la urma,o simpla farsa,iarasi vedem.
Ce nu vad eu ,e incrancenarea cu care se tot loveste in d-l Liiceanu,pe care-l cunosc doar din scrierile d-sale.Si,din cate-mi amintesc eu,filosoful nostru nu si-a amifestat niciodata partizanatul pentru un conducator sau altul.Ba,mai mult,s-a delimitat transant de orice dereglaj sau glisare a sistemului ,in frunte cu seful lui .De unde putem vedea ca orice imixtiune in troaca (sic!) cu porci nu poate avea decat urmari nefaste pentru curajosul care a incercat marea cu degetul.
Raman la credinta ca presedintele nostru doar face pe prostul,sa-i iasa pasenta,iar d-l Liiceanu ,in pofida tuturor atacurilor,nedrepte si nedemne,e un intelectual rasat,care se respecta,atat pe sine,cat si pe semenii sai.
Asa ca,rog a fi scutit de elucubratii si zeflemeli !
Basescu, in nemarginita-i prostie agresiva, incearca sa acrediteze ideea ca: daca Ceausescu statea doar 10 ani asa cum sta el, Basescu, atunci ar fi fost un mare presedinte, asa cum „va ramane el”. Prostul nu-si da seama ca nu cantitatea conteaza, ci CALITATEA cantitatii. Degeaba ai stat 10 ani presedinte, daca dupa tine ramane dezastrul. In privinta sustinerii lui Basescu de o anumita „cantitate” de intelectuali, asta nu-i nimic nou in Romania. Mereu am avut Liiceni. De asta nu reusim sa esim din troaca.
Fără baza sa legală – Legea lustraţiei – tocmai pentru că vrea să i se substituie, Acţiunea de condamnare este nu doar ilegală, ci şi – dac-a-nvrăjbit astfel societatea prin paralegalizarea securicomunismului şi a democraţiei – cinică, (partidul a cărui iniţiativă a fost, nevotând legea în Parlament), criminală.
Să fim corect-politici: colaboraţionistul este o rasă umană.
… e ca Gabriel Liiceanu e pur si simplu cu zece minute mai inteligent si mai prevazator decat ceilalti. Vaporul a inceput sa ia apa, doar n-o sa stea domnul Liiceanu sa-i astupe gaurile, mai cu seama ca a inteles inutilitatea incercarii. Si, cine stie, poate ca e mai putin dependent de presedinte decat ceilalti. Asa ca se distanteaza…
@XXX
Nu judec acum motivele acestei distantari. Constat.
Pina la urma, e o declaratie care merita consemnata. Si comentata, in felul meu, in felul dvs.
Fiecare e liber sa judece cauzele acestei distantari.
Pina una-alta, putem observa ca „adoratia” pentru Traian Basescu nu mai are suport, cita vreme actualul sef al statului vorbeste despre Ceausescu in termeni de „mare presedinte”, daca ar fi ramas doar 10 ani in fruntea Romaniei (acelasi lucru l-ar fi spus si Adrian Paunescu…)
Incercarea unora – printre care si Gabriel Liiceanu – de a lua o distanta relativa fata de actualul comportament al presedintelui Basescu (si fata de guvernul Boc) e un fenomen pe care l-a comentat si Liviu Antonesei in „Adevarul” din 29 noiembrie:
http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Distantarea_de_dl_Basescu_7_381031896.html
Mi se pare mie sau incepeti sa-i iertati lui Liiceanu pacatul pupincurismului? Sper ca ma insel, domnule Simonca. Liiceanu e acelasi Liicheanu, cum bine il numea cineva… Daca „a crezut” atat de mult in Basescu si acum ii dati credit ca s-a dezis de Marele Presedinte, e poate pentru ca nu mai are cum sa profite material de pe urma acestui regim cu traista goala. Nu e Liiceheanu omul marilor principii morale si nici cel pe care sa-l crezi pe cuvant.