Maladia incurabilă a domnului K.

Romanul lui Matei Vişniec, Domnul K. eliberat, publicat recent de Cartea Românească este, ne spune autorul într-un „Preambul“, scris în urmă cu douăzeci de ani, un omagiu adus scriitorului ceh de limba germană, dar şi o mărturie despre învăţarea problematică a libertăţii, atunci cînd survine după mult timp de totalitarism. Publicat astăzi, cînd sechelele regimului comunist sînt mai vizibile şi mai copleşitoare ca oricînd, romanul apare chiar la momentul oportun. Are precizia rece şi irevocabilă a unui diagnostic medical, cu precizarea că bolnavul ar fi societatea postcomunistă. Naraţiunea de tip kafkian este urmărită de Vişniec, în Domnul K. eliberat, de la genul parabolei pînă la detaliile care compun atît de uşor recognoscibila atmosferă a Procesului, a Castelului sau a povestirilor. Este vorba despre o îmbinare terifiantă între senzaţia de pericol iminent, absenţa divinităţii, un act de injustiţie nepedepsită, care se dezvoltă progresiv, ca un bulgăre de zăpadă, şi conduce la un deznodămînt tragic, căruia eroul i se supune. Eroul lui Vişniec se numeşte Kosef J. şi este deţinut pentru o vină neprecizată. Eliberarea lui, care nu este una reală, reprezintă pretextul pentru o istorie care seamănă foarte mult cu viaţa din regimul comunist. Avem de-a face, de fapt, cu amînarea eliberării, […]