Spectacolul
- 03-12-2010
- Nr. 553
-
Solomon MARCUS
- ARTICOLE
- 1 Comentarii
Profesorul Solomon Marcus susţine, pe 9 decembrie 2010, de la ora 19.00, o conferinţă intitulată „Spectacolul – paradigmă universală“. Conferinţa se desfăşoară în Aula Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti, în cadrul ciclului de dezbateri „Cultura bate criza“. Iniţiator şi moderator: Sorin Alexandrescu. Vă prezentăm o avanpremieră a acestei conferinţe, publicînd un scurt text al profesorului Solomon Marcus. Ciclul de conferinţe este susţinut de Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI), Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ din Bucureşti şi Fundaţia Spandugino. Înţeleg prin spectacol o desfăşurare de evenimente capabile să ne împrospăteze, să ne scoată din rutina cotidiană, să ne surprindă uneori simţul comun, aşteptările intuitive, să ne placă, să ne încînte prin imprevizibil, prin răsturnări de situaţii sau/şi printr-o măiestrie de un fel sau altul, prin modul în care sînt puse în dificultate limbajul şi logica de fiecare zi, întreaga semioză umană, printr-o tensiune emoţională neobişnuită şi o deosebită capacitate de problematizare. Desigur, există grade de spectaculos, nu de fiecare dată se regăsesc toate trăsăturile pe care le-am enumerat. Reacţia noastră în faţa unui spectacol poate merge pînă la starea de vertij, de beţie intelectuală şi spirituală, de smulgere din contingent. O atare înţelegere a spectacolului, a […]
Cum adâncirea fără precedent a cunoaşterii ştiinţifice poate instala iluzia imanenţei, contopirea implozivă semn-semnificaţie-semnificant creează premisele resacralizării. Dacă marfa/semn sistematic expusă în rafturi, pe raioanele unui supermarket, poate fi lesne socotită dicţionar şi/sau bibliotecă, răsfoibile prin examinare şi lecturabile prin consum, conţinutul lor,(semnificantul) „este ceea ce este”. Şi însăşi spectacolul (
http://www.youtube.com/watch?v=O5r8dmo6vsk) îşi absoarbe în imanenţă spectatorul, alteritatea, precum Cain abelica sa oglindire.
Nu, performanţa cunoaşterii ştiinţifice nu este suficientă până nu devine tehnologie şi, prin ea, strategie organizaţională, compoziţe mentală colectivă şi individuală, credinţă şi convingere, semioză şi emoţionalitate. Ori mall-urile gem de semnificanţi fără semnificaţie, ori semnificantul forţează spectacolul unei alte modalităţi de semnificare.