ARTE VIZUALE. Destine la răscruce la Bucureşti
- 03-12-2010
- Nr. 553
-
Liana SAXONE-HORODI
- Arte
- 1 Comentarii
Muzeul Naţional de Artă al României (intrarea Ştirbey Vodă) găzduieşte expoziţia tematică Destine la răscruce – Artişti evrei în perioada Holocaustului. La vernisaj au fost prezente personalităţi ale vieţii publice româneşti, ambasadori, membri ai corpului diplomatic acreditaţi la Bucureşti, membrii comunităţii evreieşti, pictori, scriitori, reporteri ai posturilor de radio şi televiziune, peste 450 de invitaţi. Este un lucru ştiut că vernisajele sînt mai ales evenimente mondene, dar atunci cînd exponatele te atrag ca un magnet, încît nu poţi trece fără să te opreşti la fiecare dintre ele, este un lucru mai rar, care dovedeşte din plin succesul expoziţiei. Sînt expuse 113 lucrări de pictură, grafică de reproducere şi grafică de şevalet, realizate de 16 artişti români aparţinînd comunităţii evreieşti, care au debutat în perioada anterioară Holocaustului. Sînt operele a 16 artişti evrei care au adus contribuţii majore la introducerea, în spaţiul românesc, a „artei noi“, unii dintre ei numărîndu-se printre promotorii avangardismului. Alături de nume de referinţă ale modernismului european, precum Victor Brauner, Marcel Iancu, Arthur Segal, Jules Perahim sau Max Herman Maxi, în expoziţie sînt prezenţi şi artişti mai puţin cunoscuţi, precum Alex Leon, Iosif Klein, Ernö Tibor, Aurel Mărculescu, Mina Byck Wepper, Lazăr Zin sau Marc Lövith. […]
Este frapanta mediocritatea acestui articol. Nestructurat, stangaci scris, generos in platitudini, el nu comunica, in definitiv, mai nimic. Nu inteleg sensul unor sintagme precum “grafica de reproducere” & “grafica de sevalet”. Apoi, nu mi se pare justificata aprecierea encomiastica a prestatiei curatorilor – expozitia insasi, ca si catalogul de altfel, este proasta, in ciuda lucrarilor cu adevarat interesante si valoroase. Abuzeaza de o realitatea tragica (Holocaustul) pentru a insira aproape fara nici o noima tablouri de la 1906 pana la 1999. E ca si cum ai face ceva similar unui Breaking News de la tv.
Iar afirmatia conform careia “albumul este o preţioasă contribuţie la istoria artelor plastice europene din secolul al XX-lea. Merită citit şi recitit, de fiecare dată descoperind lucruri interesante” este pur si simplu hilara. In afara de reproduceri, acest catalog este cvasi-nul.
Pacat de tema!!!! Merita o mai coerenta si competenta abordare.