„Eroul romantic“ şi „filozoful charismatic“
- 09-12-2010
- Nr. 554
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 16 Comentarii
Cînd viaţa socială şi politică se degradează într-un ritm foarte rapid, cînd încrederea în clasa politică se erodează constant, iar speranţa în mai bine pare definitiv pierdută, există riscul ca unii dintre concetăţenii noştri – şi, istoria a arătat că tinerii sînt cei mai vulnerabili – să fie seduşi de ideologiile extremiste, de dreapta sau de stînga. Exasperarea, lipsa oricărui orizont, sentimentul neputinţei de a-şi împlini visele, toate acestea îi fac pe unii dintre noi să se iluzioneze că un regim de mînă forte, condus de un personaj providenţial, poate rezolva toate problemele unei societăţi ajunse pe marginea prăpastiei. Am încercat de multe ori să înţeleg cum a fost posibilă, în perioada interbelică, fascinaţia exercitată de Mişcarea legionară asupra unora dintre cei mai străluciţi intelectuali din epocă, precum şi adeziunea acestora la o ideologie extremistă, întemeiată pe exaltarea sentimentelor naţionaliste şi religioase şi pe principiul excluderii celui diferit. După cum, la fel de greu de înţeles mi se pare şi excesul de zel cu care alţi mulţi intelectuali autohtoni au aderat la ideologia comunistă, pe care au continuat să o susţină încă mult timp după ce devenise evident caracterul criminal al regimului instaurat prin furt la urne şi forţă armată […]
Bun articolul, însă trebuia dus mai departe, până la a vedea, mutatis mutandis, relația filosof – politician, din zilele actuale, față de perioada interbelică, adică, Nae Ionescu – Zelea Codreanu & Vladimir Tismîneanu sau Liiceanu – Băsescu…
Ți se ”sparie gândul”, mai ales când vezi lipsa crasă de cultură a politicianului Băsescu…
… a aparut scrisoarea \”Celor Zece Intelectuali\” care s-au solidarizat cu Eugenia Voda (si indirect cu Ion Cristoiu).
Asta mi se pare cu adevarat ingrijorator. Oameni pe care-i consideram repere morale precum Liiceanu si Plesu, precum si mai multi oameni de film si teatru (de ce tocmai ei?) au ales sa sa sustina public o cauza cel putin dubioasa.
Intre toate cauzele care ar merita sustinute in Romania, ei pe asta au ales-o : sa apere pe realizatoarea unei emisiuni unde a avut loc un derapaj antisemit.
Cauze mai importante de aparat sau de combatut in societatea romaneasca nu au gasit? Asta-i important acum, sa aperi posibilitatea antisemitilor sa-si exprime punctul de vedere?
Efectul imediat: pe forumurile site-urilor de stiri care au publicat informatia s-au dezlantuit comentariile antisemite. Se vede ca s-au simtit legitimati de pozitia lui Liiceanu, Plesu, Mungiu, Pui, Porumboiu s.a.
Sa le fie rusine.
Mulţumesc pentru sugestie, dle. Doru Tureanu: barbare sunt culpabilizările colective.
Lasa „Izraelul”, lasa „ideologismul” si „principiile tribaliste”ca n-ar a face cu ce se discuta. Purifica-te dumneata de flatulatia verbala penibila care se vrea intelectuala ca sa nu ramii numai roman pentru seminte.
La vârsta constituirii lor, dle. Peter Dan, toate naţiunile au fost… naţionaliste; toate marile ideologii au fundament naţionalist – de aceea ideologismul este în criză.( Să considerăm \”purificare etnică\” europeană alocarea post-belică a actualului teritoriu al Izraelului?) Şi pentru prietenii mei evrei, pentru colegii şi coechipierii acestui neam, de aici, mă socotesc român, nu numai pentru seminţie. Nu credeţi, că istoria se repetă doar pentru cei care-i bat principiile tribaliste în cuie?
Sa incerc sa descriu situatia in temreni clar si simpli:
1. Antisemitismul este parte constitutiva din discursul politic Romanesc. Alecsandri, Kogalniceanu, Bratianu, Heliade Radulescu, Eminescu, ca sa numim cativa dintre cei mai cunoscuti au exprimat toti opinii cras antisemite.
2. In anii 20’si 30 antisemitismul a cunoscut un reviriment intr-o forma si mai virulenta. Vezi Paulescu, miscarea legionara etc.
3. Intr-un mod misterios, asa cum comenteaza Dna Musat, o miscare nationalist –religioasa cu un punct de vedere ingust si primitiv a reusiit sa atrage multe dintre cele mai laminate minti ale generatiei interbelice.
4. La fel de inexplicabil, alte minti luminata s-au lasat seduse de communism. In apararea ambelor parti fie spus ca vremurile de atunci cereau o decizie clara dreapta-stanga, nu moderatie
5. In timpul conducerii lui Antonescu, trupele romane au comis crime de razboi si au administrat lagare de concentrare in Transnistria
6. Printr-o convergenta obscena, atat fostii legionary, cat si noua dictatura comunista s-au angajat intr-o rescriere masiva a istoriei, al carui scop final era negarea atrocitatilor comise de trupele romanesti. Imbratisarea de catre Ceausescu a orientarii nationaliste a aceentuat aceasta tendinta.
7. Dupa 1989, atat apologetii dreptei cat si proaspetii anti-post comunisti au inceput sa militeze impotriva dezvaluirii adevarului, “cu libertatea pre libertate calcand.”
8. Ca rezultat Romania nu a infruntat nici trecutul fascist nici trecutul communist. Vezi reacriile la filmul “Odesa” sau la cartea despre Paulescu, si demascarile din dosarele CNSAS
9. Incercarile de a-l reabilita pe Antonescu sau de a-l spala pe Codreanu a la Cristoiu nu sant decat continuarea acestor incercari de a da cu pompa de flit.
10. Cei care ignora istoria sunt condamnati sa o repete.
Stimata doamna,
Ce scrieti aici este in cea mai mare parte pertinent si pare a fi documentat – desi bombasticitatea termenilor si metaforele umflate il cam arunca uneori pe cititor in „putul gandirii” in incercarea de a descifra intelesul corect al frazelor. Dar, nu-i asa, trebuie sa-i dam scriitorului ce-i al scriitorului si putem intelege ca uneori este nevoie de alambicari si hatisuri pentru a ajunge la un inteles mai clar si mai inalt.
Ceea ce face insa neterminat si steril articolul dvs. (si nu sunteti nici pe departe un exemplu singular al presei de azi, ci dimpotriva) este lipsa analizei din spatele datelor si a unor concluzii care sa ne faca sa ne simtim mai bine dupa ce citim alarmanta si apocaliptica insiruire de informatii pe care le prezentati. Nu vad decat o descriere (istorica) a problemei, completata cu acelasi neputincios gest de par smuls din cap pe care il promoveaza – din pacate – intreaga media romaneasca de o buna bucata de timp, de fapt de prea mult timp ca sa nu devina deja periculos pentru noi toti.
Ce ne intereseaza de fapt este de ce se intampla lucrurile astea ingrijoratoare si ce putem face noi – ca indivizi, dar si ca parte integranta din societatea romaneasca – pentru a opri sau macar incetini aceasta alunecare in negativism, fatalism si disperare fara solutii evidente. Asta asteptam de la voi, reprezentantii media, cei care aveti acces la informatie, aveti mijloacele, aveti experienta, sunteti acolo ca sa ne faceti pe noi sa intelegem mai bine – si in nici un caz sa ne faceti pe noi sa ne simtim si mai neputinciosi in fata greutatilor de nesurmontat. Practic ceea ce face media in mod constant este aruncarea poverii pe umerii oamenilor simpli, fara a le furniza si solutia salvatoare care ii poate scapa de aceasta povara in suficient de scurt timp incat sa le salveze sanatatea mintala si sa le ofere perspectiva corecta.
Si asa ajungem la cauza acestei exacerbari actuale si evidente a extremismului (si pornind de aici se pot identifica si remediile): media, si in special spatiul TV, este generatorul noilor probleme fara solutii. Totul ni se prezinta in culori sumbre, totul este ingrozitor, totul este de nesuportat, nu mai avem nici o scapare. Suntem sortiti pieirii. Si cand spun „totul” vreau sa transmit exact maniera generalista, nedefinita, cat mai neclara si mai nediferentiata in care sunt prezentate si scaldate informatiile de multe ori mincinoase si trunchiate in mod voit. Suntem intr-o conspiratie din care nu putem iesi. Si va mai intrebati de ce oamenii aleg extremismul?! Pentru ca sunt speriati. Pentru ca voi, media ii speriati, facandu-i responsabili, dandu-le sa rezolve probleme pe care nu le pot rezolva nicicand – printre altele si pentru ca schimbarea mentalitatilor si asanarea unei societati nu este menirea lor, a oamenilor simpli. Sunt speriati, nesiguri, dezinformati, inoculati cu frica si cu neputinta, fata in fata cu un dusman pe care nu il cunosc prea bine, despre care nu stiu prea multe, asupra caruia simt ca nu au nici o putere, dar care cu siguranta – cred ei – poate fi invins de radicalii extremisti si cu mana de fier care pot face ordine si pot aduce lumina intr-o lume haotica si fara sens.
Ceea ce ma determina sa nu am incredere, totusi, in impartialitatea dvs. este sintagma pe care o folositi: „Profesionistul“ Ion Cristoiu. Acest gen de asocieri de cuvinte ma fac intotdeauna sa ma intreb mai departe ce este in spatele acelui articol. Vedeti, acesta este un alt rezultat al manipularii pe care am resimtit-o in ultimii ani din partea media: nu mai cred nimic din ceea ce spuneti. Nu cred ca Ion Cristoiu a facut apologia lui Zelea Codreanu, trebuie sa verific inainte de a crede. Poate ca intr-un fel este bine. Poate ca aceste insiruiri de intamplari si rezultatele lor ne fac in final sa fim mai lucizi, mai critici, si sa nu mai credem tot ce ni se spune. Dealtfel, acesta ar fi fost rolul jurnalistilor onesti si impartiali: sa le dea informatii corecte si digerate oamenilor care nu au capacitate de sinteza si gandire critica. Se ne ajute pe noi toti sa gandim mai clar. Sa ne ajute pe noi toti sa ne intereseze sa aflam care este rolul si locul nostru in Romania de azi, si care este valoarea noastra reala. Sa ne ajute sa fim umani si sa avem speranta, „cînd viaţa socială şi politică se degradează într-un ritm foarte rapid, cînd încrederea în clasa politică se erodează constant, iar speranţa în mai bine pare definitiv pierdută”.
Jurnalistii sunt una dintre cauzele vidului si degringoladei morale actuale, dar si una dintre solutiile iesirii din acest hau al neputintei. Pana cand nu va veti asuma onest rolul, nimic nu se va schimba in jurul vostru si in lumea noastra.
Stimata Doamna Musat,
Articolul dumneavoastra este pertinent in a identifica aiuritoarele incercari actuale de a-i reabilita pe conducatorii politici sau intelectuali (impenienti) ai miscarii legionare. Consider, insa, ca dumneavoastra comiteti un sofism dureror (intentionat sau accidental, numai dumneavoastra puteti spune) atunci cand suprapuneti revirimentul pervers al extremei dreapte antisemite pe incercarile de reconstructie ale dreptei democratice in Romania. Daca domnii Cristoiu sau Bordas fac apologia lui Corneliu Zelea Codreanu sau, respectiv, lui Nae Ionescu, asta nu are legatura cu ceea ce incearca sa realizeze domnii Baconschi, Papahaghi, Neamtu sau Tataru-Cazaban, si-anume reconstructia unei miscari de dreapta conservatoare (de altfel, profund antipatica revolutionarilor fascisti) care se extrage de la Edmund Burke, Alexis de Tocqueville, Titu Maiorescu, sau P.P. Carp.
@alexandru niculescu
…ceea ce nu vreţi să-nţelegeţi: denazificarea nu poate fi parţială.
si ma bucur d-na Musat ca aratati intre altele rolul nefast al lui Nae Ionescu in ratacirea a sute de tineri in anii\’30 spre nebunie. Pe urma, asa-zisul \”domn\” Cristoiu, al carui ziar \”nastea pui vii de gaina\” pe prima pagina in anii\’90 a facut prea mult rau societatii romanesti prin degringolada valorilor a la revista \”Romania Mare\”, pe care o cultiva deliberat, pentru ca sa aiba cea mai mica autoritate \”morala\” (cit despre intelectuala, nici atit!).
E pacat ca atitia oameni \”de cultura\” in Romania, mai batrini, simt nevoia sa transmita mai departe microbul otravii antisemitismului unor generatii care nu mai au nimic in comun cu acel timp, e chiar mare pacat. Si pina la urma, nu cred ca acestia, care-si defuleaza de fapt complexele, frustrarile si urile sint vreun soi de mari intelectuali. Ci niste simpli estropiati cu o agenda politica. N-au ce oferi, n-au ce sa construiasca asa ca scot niste haine vechi si minjite de crime pe care le prezinta drept odoare.
„antisionismul”, ” mentalul popular semit este dualist”, „intransigenţa maniheiste „, „extrasangvin”, „educaţia de factură tribală a celor şapte ani de acasă”, „raţionalismul trans-tribal „, disociativismul principializator „, „ştiinţele cele mai performante”, „cauză unică determinatoare”, „pluricauzale”, ” a-cauzale, analogice, epidemice”, ” basmul justificării revoluţiilor în cauzalitatea maturizării proletare”, „unidimensionalizarea sa mentală”, „majoritarism biologist-democratic „, „paritarism”.
Ai vrut sa spui ceva?
Are „majoritarismul” învingător, totdeauna şi totală dreptate? Dacă s-ar fi ţinut cont, că, într-o societate sănătoasă, dacă un singur om are dreptate, trebuie ţinut cont de el – cum este imposibil ca-n regimurile totalitare, fasciste sau comuniste să nu fi existat persoane sau mici grupuri cu opinii nemajoritare, ororile n-ar fi fost posibile. La „TVR, Ion Cristoiu şi Eugenia Vodă”, majoritatea este copleşitoare.
Nu vad de ce articolul dv.,atat de pertinent si bine argumenatat,ar putea fi interpretat si taxat de pe pozitii adverse drept nerealist si partizan.
Eu consider ca tocmai eminentele cenusii,cand viata si opera lor e analizata,trebuie scrutate cu maxima atentie,pentru ca acestea dau tonul si sint urmate,ca modele si repere, de largi categorii.
Nu vad de ce intelectualii din elita nu s-ar pronunta,in cunostinta de cauza,intr-un mod cat mai obiectiv,apreciind si sanctionand,dupa caz,faptele predecesorilor,scutind astfel generatiile mai tinere de confuzii paguboase si chiar primejdioase.
Dacă localizaţi, dnă. Carmen Muşat, numai în conturul spiritualităţii româneşti antisionismul, nu cred că puteţi afla cauza cauzelor; excluzând Germania şi Italia, din temeiuri lesne identificabile, nu cred că există ţară în care evreul să fie agreat, faptul nejutificând antisemitismul. Nu numai mentalul popular semit este dualist; exclusivismul şi intransigenţa maniheiste fac, întâi teama, ura faţă de extrasangvin, rasismul, prin educaţia de factură tribală a celor şapte ani de acasă, familială, prin cultul rudeniei majorităţii celor fără acces la raţionalismul trans-tribal inculcat de educaţia superioară. Dacă cercetăm însă şi raţionalismul, vom fi dezamăgiţi de disociativismul principializator până şi-n filozofiile şi ştiinţele cele mai performante, până la a vorbi despre fobia acestora faţă de cele care fără o cauză unică determinatoare nu pot fi acceptate, bineştiindu-se, că, mai ales fenomenele sociale sunt pluricauzale, dacă nu chiar a-cauzale, analogice, epidemice. (Ştiţi basmul justificării revoluţiilor în cauzalitatea maturizării proletare.) Mentalitatea guvernării unui popor nu poate fi, aşadar, nici dualistă, nici raţionalistă, nici…, decât dacă, reducţionistă, urmăreşte unidimensionalizarea sa mentală, orice popor fiind constituit din „popoare” mentale. Anti-antisionismul este tot rasism. Numai pro-români, pro-maghiari, pro-sionişti, pro…pro-proşti şi prodeştepţi… şi dualişti şi raţionalişti şi indeterminişti şi relativişti…, evitând orice majoritarism biologist-democratic – numai prin paritarism e posibil dialogul total democratic.
Dacă toată gloria gândirii politice de oricând şi oriunde s-a legat şi desfăşurat pe fond naţionalist, ori o abandonăm, ori schimbăm paradigma. În niciun caz, pentru a nu a cădea în ridicolul aplicării regulilor ortografice tablei înmulţirii, nu putem aplica principiul corectitudinii politice contemporane evenimentelor istorice revolute.
Articol excelent si o singura concluzie:Romania-in deriva!Cu asemenea Televiziune si cronicari ,,facuti pe puncte”,cum e Cristoiu,Romania nu are nici un viitor.
Inca o data demonstrati prin acest editorial ca OC a devenit ultimul saptamanal bucurestean care poate fi citit. Sa fie bine? Sa fie rau? (si nu numai pentru evrei…as adauga in spiritul unui renumit banc)