Autenticitatea memoriei şi principiul incertitudinii
- 21-01-2011
- Nr. 559
-
Peter Dan
- OPINII
- 6 Comentarii
Noi descoperiri medicale şi terapeutice în domeniul memoriei fac posibilă atît îmbunătăţirea ei semnificativă, cît şi modificarea ei. Valenţa emoţională şi intensitatea reacţiilor emoţionale asociate cu o memorie specifică pot fi estompate sau modificate. La rîndul ei, după cum susţine Alexandre Erler, posibilitatea de a modifica memoria ridică problema autenticităţii: cum putem fi siguri că trăirile noastre sînt veritabile şi nu plăsmuiri, din moment ce memoria a fost modificată? Pe de altă parte, de fapt nu uităm niciodată nimic. Ceea ce se pierde este abilitatea de a rechema o anumită memorie în conştient. Bineînţeles, ne chivernisim în mod activ memoriile, le edităm şi le înfrumuseţăm constant. Uitarea simplă nu este altceva decît o metodă de a elimina memoriile neimportante, iar autoamăgirea, un proces prin care memoriile sînt modificate, astfel încît să devină mai consistente cu dezideratele personale şi sociale. Măsura în care sîntem conştienţi de acest proces de asimilare a datelor noi la memoria existentă şi la procesul de acomodare a memoriei la datele nou absorbite (ca să folosim terminologia lui Piaget) depinde de factori structurali şi dinamici. Freud a diferenţiat procesele mentale prin gradul lor de disponibilitate faţă de conştienţă: cele conştiente formează conţinutul perceput al activităţii mentale […]
Dan Peter pleaca de la fenomene ce privesc individul (alterarea informatiilor memorate de o persoana) pentru a extrapola efectele la scara sociala.
Este usor de inteles si simtit ca uit sau modific ceea ce imi este neplacut, dar astfel sunt scutit de responsabilitatea a ceea ce am infaptuit sau am inlesnit. Iar efectele acestei eliberari au fost cateodata teribile in istorie.
Si la fel de teribila mi se pare seninatatea sincera a celor ce au fost autori (coautori, asistenti) ai acelor episoade in care s-au petrecut lucruri de necrezut decat de catre cei ce au trecut prin ele. Cred ca Dan Peter ne mai spune printre randuri: \\\”Atentie!\\\”. Nu cred ca asculta multa lume. Pacat!
O interesantă lucrare mi s-a părut Psihologia ordinii PSIHOLOGIA CUANTICĂ publicată în Editura PERFECT, de către psihiatri Corneliu Sofronie şi Roxana Zubcov, în 2005.
Cum explicaţi, dle. Dan Peter, că situaţiile stresante trezesc amintirea numai a unor evenimente stresante? Să fie vorba despre o epistemă emoţională care ana/amnezizează selectiv?
Când lectura poeziei lui Şerban Foarţă, (ludic, prin excelenţă, dacă nu vă este familiară), îmi provoacă amintirea limerixurilor copilăriei, poate fi vorba despre o epistemă ludică?
În ce mă priveşte, maniheismul viziunii freudiste, (disociaţia fundamentală fiind conştient/inconştient; subconştient/supraconştient fiind o redualizare), anihilează prin extrapolare istoricitatea moralei, dinamica etică. Tabu-ul mnezic raţionalist este altul decât cel dualist, după cum – dacă tot aţi pomenit – cel indeterminist, fără nici legătură cu ambele. Ce-i reproşez, deci, freudismului este c-a descoperit un „atom” ne-atom, odată ce se poate vorbi despre mai multe feluri de tabu-uri „mnezo-gene” şi, implicit, despre mai multe feluri de subconştienturi. Când vorbim despre electroni roşii,galbeni sau albaştri, ori nu vorbim despre electroni, ori ne aflăm doar în treabă.
Principiul incertitudinii gestează în esenţa determinării cauzale, căci, în lanţul cauzal, dacă A este cauza lui B şi acesta cauza lui C, B este şi cauză şi efect totodată. De aici, până la cauzalitatea multiplă,(mai multe cauze pot avea acelaşi efect) şi efectualitatea multiplă, (o singură cauză poate determina mai multe efecte), nu-i decât o….prăpastie. Epistemică! Cum nu, când majoritatea fenomenelor sistemice, (nucleare, meteorologice, biologice, economice), nu pot descifrate decât statistic/probabilistic?
O persoană este integră abia când deţine toate epistemele activate istoric de umanitate, prezentându-se psihic probabilistic – situaţie în care subconştientul este incert. Şi cu totul altfel trebuie vorbit despre comportamentul politic.
Iarsi o analiza lucida a lui Dan Peter. Dar nu numai scriitorul trebuie sa fie lucid si cititorul.
Peter esti edes si ugyes.
Elegant infomat si informativ si literalment oferi o baza extrem de reliable in a se putea evalua complexitati de manifestari, ca sa zic ca acest tool este exhaustiv util in a intelege si explica cele mai arzatoare fenomene din societatea romana. Se pare ca numai asa poti adresa necesara reabilitare a normalitatii in Romania.
Nu pot intelege de ce publicati astfel de articole fara cap si coada. Daca Alex Matei ia pauza nu inseamna ca locul sau trebuie umplut cu alt amator care crede ca are ceva de zis, dar nu stie precis. Cand ti-e lumea mai larga pica cate o cireasa stricata. Editorii sunt in vacanta?