Mateiu Caragiale pentru cititorii americani
- 27-01-2011
- Nr. 560
-
Paul CERNAT
- Literatură
- 1 Comentarii
Carte-cult a României ultimului secol, Craii de Curtea-Veche este microromanul enigmatic al unui scriitor extravagant de la periferia Europei, marcat de complexe identitare şi de fantasme aristocratice compensatorii. Imagine decadentă, rafinată şi somptuoasă a Bucureştiului de la 1910, galerie a perversiunilor şi a viciilor „balcanice“ de la frontiera dintre Orient şi Occident, acest volum apărut pentru prima dată în 1929 a fost comparat de comentatorii mai recenţi cu Ghepardul de Giuseppe Tomasso di Lampedusa şi votat de peste 100 de critici, într-o anchetă a săptămînalului bucureştean Observator cultural, drept „romanul românesc al secolului al XX-lea“. Într-un anume sens, în paginile sale se confruntă, simbolic, mentalitatea „vechii Europe“ aristocratice, a marilor Imperii intrate în decadenţă (Otoman, Rus, Austro-Ungar) şi cea a „noii Europe“, a naţiunilor tinere şi aşa-zicînd plebee. De o mare densitate poetică a limbajului şi atmosferei, amestecînd meşteşugit argoul periferiei bucureştene cu stilul înalt arhaizant, cartea reprezintă o provocare pentru orice traducător. Fantasmele nobiliare ale unor personaje (Paşadia, Pantazi) sunt mereu contrabalansate de vulgaritatea intrepidă a trickster-ului Pirgu, cel care ţine artificial în viaţă aceste spectre ale Vechiului Regim de secol XIX. Romanul excelează, printre altele, în pictura vieţii de noapte a Capitalei româneşti, plimbîndu-şi personajele prin medii […]
ce-o fi insemnand „modelul heraldicii medievale”?