Semnal editorial. Un secol de BD românesc
- 11-02-2011
- Nr. 562
-
Observator Cultural
- Arte
- 0 Comentarii
La Editura Vellant a apărut, în 2010, în condiţii grafice excelente, Istoria benzii desenate româneşti (1891-2010), avîndu-i ca autori pe Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu, cu o prefaţă de Adrian Cioroianu. „Istoria benzii desenate româneşti ar putea începe cu… Columna lui Traian (dată de unii istorici drept un precursor îndepărtat al BD-ului, aflat undeva între picturile rupestre din peştera Lascaux şi tapiseria de la Bayeux […]), pe care este reprezentată desfăşurarea epopeii traiane în Dacia“, notează Dodo Niţă în „Preambul“. În secolele XIV-XV, printre precursorii BD-ului românesc s-ar putea număra şi frescele murale ale mănăstirilor Suceviţa, Moldoviţa şi Voroneţ. În secolul al XIX-lea, ilustraţia de carte şi de revistă, afişul şi caricatura de presă anunţă apariţia propriu-zisă, şi la noi, a unei noi arte, banda desenată (BD). La drept vorbind, producţia de BD „ia amploare (…) abia în primele decenii ale secolului al XX-lea, lucru valabil atît pentru ţările din Vechiul Continent, cît şi din America, deşi sub forme de manifestare diferite: în Europa, ele se publicau în reviste şi cărţi pentru copii, pe cînd în Statele Unite, apăreau mai ales în ziare, sub formă de stripuri şi pagini duminicale, adresîndu-se atît copiilor, cît şi adulţilor. Şi România ia parte […]