Cuvîntul împotriva camorrei

Fragmente

  • Recomandă articolul
Capitolul „O lumină constantă“ Sînt întrebat adeseori cum de este posibil ca nişte cuvinte să poată face să intre în criză organizaţii criminale puternice, capabile să se bazeze pe sute de oameni înarmaţi şi pe capitaluri imense. Şi cum de este posibil – această întrebare îmi este repetată foarte adesea, în special în străinătate – ca un scriitor să poată face să intre în criză nişte organizaţii capabile să încaseze miliarde de euro pe an şi să domine teritorii extrem de vaste? Este complicat să dau un singur răspuns şi, într-adevăr, unicul răspuns care îmi vine în minte, cel mai plauzibil, este că tocmai răspîndirea cuvîntului este cea care provoacă frica. Nu este scriitorul, autorul, nu este nici măcar cartea în sine, nici cuvîntul de unul singur cel care reuşeşte să aprindă reflectoarele şi, astfel, să provoace frica. Ceea ce într-adevăr sperie este faptul că lumea poate afla de anumite evenimente şi, în special, că se pot, în sfîrşit, întrezări mecanismele care le-au declanşat. Ceea ce sperie este faptul că cineva poate, pe neaşteptate, să aibă posibilitatea de a înţelege cum merg lucrurile. Să aibă instrumentele cu care să dezvăluie ceea ce stă în umbră. Şi, în special, să aibă […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }