Ce să citim la şcoală?
O comparaţie între învăţămîntul gimnazial din Franţa şi cel din România
- 25-02-2011
- Nr. 564
-
Dumitrita STOICA
- Focus
- 3 Comentarii
Nu ştiu cît ajută şcoala la promovarea lecturii sau cît îndepărtează de ea, dar sînt convinsă că i-ar oferi mai mult tînărului viitor cititor/ necititor, dacă i-ar pune în faţă Odiseea lui Homer în locul unei doine populare cu o temă haiducească sau în locul unei balade culte ca Paşa Hassan de George Coşbuc. Sînt doar două exemple, ultimele, de texte incluse în actualele manuale nu pentru exemplaritatea lor estetică sau culturală, ci pentru că persistă aproape subliminal un naţionalism provincial şi un sentimentalism minor, mai ales la anii formării timpurii, în şcoala primară şi apoi în gimnaziu. Aşa cum este alcătuită actuala programă de limba şi literatura română, ea permite o asemenea selecţie, explicabilă şi prin tradiţia şcolii comuniste. Şi eu am citit, cîndva, aceeaşi literatură a gloriosului trecut istoric – îmi amintesc cu cît entuziasm am scris, la examenul de admitere în liceu, despre secvenţa bătăliei de la Călugăreni din romanul lui Bălcescu – sau a nedreptăţilor seculare, care apasă pe umerii fiinţelor simple, ca-n Fefeleaga lui Agîrbiceanu sau în Puiul lui Brătescu-Voineşti. Cu literatura mare nu am luat contact în şcoală, ci în afara ei şi-n absenţa oricărei îndrumări instituţionalizate, graţie unei biblioteci comunale, înzestrate cu […]
Aplaud acest articol si sper ca el va fi citit si de aceia care se ocupa de programa scolara. Ma intreb cat interes mai poate sa suscite azi \”Sobieski si romanii\”, \”Penes Curcanul\”, \”Romanii supt (sic) Mihai Voievod Viteazul\”… Toata lumea se plange de faptul ca azi, copiii nu citesc. Puneti-va in locul lor si incercati, doamnelor si domnilor \”patrioti\” sa cititi dvs. aceste texte cu acelasi interes pe care il cereti odraslelor dvs. Va asigur ca veti capitula repede. De ce sa cerem, atunci, copiilor ceva ce nici noi, ca adultii, nu putem face? Sunt uimita, iarasi, de cerintele in zona analizei literare. Pot profesorii sa predea logica argumentarii? Stiu profesorii sa descifreze copiilor imaginile si sa le sporeasca imaginatia prin exercitii conforme varstei lor? Din experienta proprie – particip indeaproape la lectiile de romana ale nepotului meu, clasa a VI-a – va asigur ca nici profesorii nu stiu ce inseamna \”argumentare\”. Astfel ca, n-ar trebui sa mire pe nimeni slabele rezultate si gradul inalt de \”abandon\” al studiului literaturii. In fond, nici nu se preda literatura la scoala ci un set pretentios de concepte, neintelese nici macar de profesori si o suita de texte vetuste, minore care nu reusesc sa-i faca pe copii sa indrageasca lectura. Va mai asigur ca, daca alegeti texte interesante si adecvati discursul la capacitatea lor de intelegere, care nu e deloc precara – veti avea surpriza sa vedeti ca vor citi si vor fi interesati. Spun asta, tot din experienta proprie, a unor ateliere de lectura si teatru cu copii intre 10-14 ani. Aici nu s-au speriat nici de Exupery nici de Eliade nici de Shakespeare nici de Caragiale. Ba chiar au cerut parintilor sa le cumpere cartile !!!!! Din proprie initiativa!
Poate ca, onor persoanele ce se ocupa de programa scolara vor auzi intr-un tarziu si vor intelege ca jumatate din vina rezultatelor dezastruoase de la bac – le apartine!
Cu voia dvs. voi distribui articolul si pe alte site-uri! Multumesc!
Ideea era ca elevii romani nu mai vor sa studieze nimic…sa citeasca nimic…la ce folos?De fapt, autoarea subliniaza un lucru important: deschiderea absolut necesara catre culturile majore din Europa, catre Cartile Mari pe care elevul de gimnaziu si, mai ales, de liceu nu le descopera oricum si oricand. Profesorii competenti nu sunt peste tot…se stie f. bine.
Autoarea exprima dorintele ei. Scoala romaneasca este conceputa numai prin dorintele unuia sau altuia. Ar fi fost bine daca autoarea ar fi prezentat concluziile unei cercetari asupra elevilor si profesorilor din care sa rezulte ca elevii romani vor cu adevarat sa studieze operele antichitatii. . Astazi invocam scoala comunista ca vinovata pentru programele de literatura, desi au trecut 21 de ani de la disparitia comunismului. Inainte de razboi, cosmopolitii reprosau neaosismul literaturii romane. In realitate, ce vrem sa oferim copiilor? De unde stie autoarea ca un copil de 10 ani ar citi cu mai mult interes Iliada decat Penes Curcanul? Numai pentru ca asa este acum in Franta? Cred ca importanta ramane competenta didactica a profesorului de a motiva elevul sa citeasca un text literar indiferent cui ii apartine.