FILM. Victoria esteticului asupra banalului

  • Recomandă articolul
Darren Aronofsky, regizor ce a intrat în atenția publică odată cu Pi(1998) și a devenit o voce inconfundabilă prin arhicunoscutul Requiem for a Dream (2000) și, mai apoi, prin The Fountain (2006), revine, în Black Swan, cel mai nou film al său, cu o serie de elemente definitorii stilului său: obsesia ca forță supremă care conturează traseul personajelor, tensiunea psihologică, încărcătura puternic simbolistică a unor subiecte în aparență banale, focusul constant pe cele mai mărunte gesturi, relevante pentru obsesia de care se lasă purtate personajele.   Seriozitatea și pasiunea pe care Natalie Portman le-a arătat în interpretarea acestui rol i-au adus mult rîvnitul Oscar pentru Cea mai bună actriță în rol principal. Asemenea personajului său, Portman s-a dedicat trup și suflet acestui rol: a început să ia, cu un an înaintea filmărilor, lecții de balet, pentru a intra cu adevărat în pielea unei balerine, experimentînd stilul de viață aspru, care cere nenumărate sacrificii de ordin personal, un stil de-a dreptul monastic, după cum îl caracterizează însăși actrița: „nu mai bei, nu mai ieși cu prietenii, nu mai mănînci mult. Îți supui constant corpul la durere extremă și ajungi să înțelegi cu adevărat autoflagelarea unei balerine“ (a afirmat ea într-un interviu […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12884 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }